Cursuri Buddhism

Modulul 2

Căutarea Adevărului

Căutarea

Ca un căutător a ceea ce este bun (kim kusalagavesi), a neîntrecutei stări de pace depline, el s-a apropiat de Alara Kalama, un reputat ascet, și i-a învățat cu repeziciune doctrina. Cu această ocazie el a dezvoltat a șaptea Arupa Jhana, ținutul Vidului (Akincannayatana), un avansat stadiu al concentrării.

Lipsit de invidie și încântat să audă de succesul elevului său, învățătorul l-a onorat punându-l pe același nivel cu el însuși, spunând cu admirație:

„Fericiți suntem, prietene, extrem de fericiți, pentru că ne uităm la un ascet demn de respect ca tine. Doctrina, pe care eu o cunosc, o cunoști și tu; doctrina pe care tu o cunoști, o cunosc și eu. Așa cum sunt eu, tot așa ești și tu; așa cum ești tu, tot așa sunt și eu. Vino, prietene, și împreună să călăuzim grupul asceților.”

Dar ascetul Gotama nu a fost satisfăcut doar de pura concentrare mentală și de un sistem obișnuit, care nu conducea la Nibbana. Nemulțumit de sistemul lui Kalama, el l-a părăsit și s-a apropiat de Uddaka Ramaputta, care l-a admis repede drept elev al său.

Nu a durat mult până când inteligentul ascet Gotama a înțeles doctrina și a atins stadiul final al concentrării mentale, ținutul unde nu există nici Percepție, nici Lipsa Percepției (Neva sanna nasannayatana). Acesta este cel mai înalt stadiu al concentrării lumești, când conștiința devine atât de subtilă și de rafinată, încât nu se poate spune dacă există sau nu o conștiință. Bătrânii înțelepți nu au putut merge mai departe pe calea dezvoltării mentale.

Atunci învățătorul l-a onorat pe ascetul Gotama, invitându-l să-i preia pe toți discipolii și să fie învățătorul lor. El a spus:

„Fericiți suntem, prietene, da, extrem de fericiți pentru că privim la un venerat ascet ca tine! Doctrina, pe care Rama o știa, o știi și tu; doctrina pe care o știi, o știa și Rama. Așa cum era Rama, așa ești și tu; așa cum ești tu, așa era și Rama. Vino, prietene, de azi înainte vei conduce acest grup de asceți.”

Dar el tot simțea că nu a terminat căutarea vieții lui. El căuta Nibbana, deplina încetare a suferinței. Nesatisfăcut nici de sistemul lui Ramaputta, el a plecat. A descoperit că nimeni nu deținea cunoștințele necesare pentru a-l învăța ceea ce căuta, întrucât toți erau prinși în plasa ignoranței. El a renunțat la a mai căuta un ajutor extern, întrucât Adevărul și Pacea trebuie găsite în interior.

Lupta pentru iluminare

Dezamăgit, dar nu descurajat, ascetul Gotama, căutând incomparabila stare a Păcii Supreme și rătăcind în ținutul Magadha, a ajuns la Uruvela, orașul comercial al lui Senani. Acolo el a observat un anumit loc; o încântătoare dumbravă, un râu cu vaduri nisipoase, în apropiere fiind și un sat unde putea să-și cerșească hrana.

Acest loc era numai bun pentru meditație. Atmosfera era pașnică, peisajul din jur era plăcut, oferind o priveliște încântătoare. El a decis să se stabilească acolo, singur, pentru a-și atinge țelul urmărit.

Auzind despre renunțarea lui, Kondanna, cel mai tânăr dintre Brahmanii care îi preziseseră viitorul, împreună cu patru fii ai celorlalți înțelepți – Bhaddiya, Vappa, Mahanama și Assaji – au renunțat și ei la lume, alăturându-se lui.

În India antică, o mare importanță era acordată ritualurilor, ceremoniilor, penitențelor și sacrificiilor. Credința populară era că salvarea nu putea fi atinsă fără ducerea unei vieți de strict ascetism. În conformitate cu acestea, timp de șase ani, el a dus o luptă supraumană practicând toate formele de austeritate severă; având ca rezultat faptul că delicatul lui corp ajunsese aproape un schelet. Cu cât își chinuia mai mult trupul, cu atât mai îndepărtat părea scopul lui.

Tentația lui Mara cel Rău

Prelungitele și chinuitoarele austerități s-au dovedit a fi total inutile. Singurul lor rezultat a fost consumarea energiei. Deși era aproape un supraom din punct de vedere fizic, ținând cont de faptul că a fost crescut ca un prinț, el abia mai făcea față puternicii solicitări la care se supunea. Formele lui grațioase erau acum de nerecunoscut. Pielea lui aurie devenise palidă, sângele îi era uscat, tendoanele și mușchii îi erau smochiniți, ochii încețoșați și înfundați în orbite.

În această fază critică, Mara s-a apropiat de ascetul Gotama și i-a spus:

„Ești uscat și deformat. Aproape de tine este moartea. O mie de părți din tine aparțin morții; vieții i-a mai rămas doar o singură parte. Trăiește, bunule domn; viața este mai bună. Trăind poți acumula merit. Ducând o viață de celibat și oferind sacrificii focului, mult merit poate fi dobândit. Ce vei obține prin această luptă? Grea este calea luptei, dificilă și nu ușor de dus la bun sfârșit.”

El a răspuns:

„O, cel Rău, rudă a celor nepăsători! Ai venit aici numai pentru tine. Nici măcar o fărâmă de merit nu este de folos. Celor care au nevoie de merit, Mara, să le vorbești așa. Încrederea – Saddha, autocontrolul – Tapo, energia – Viriya și înțelepciunea – Panna sunt ale mele. De ce mă întrebi tu pe mine ce intenții am în legătură cu viața mea?”

„Chiar și albiile râurilor vor fi secate de acest vânt. De ce nu s-ar usca sângele unuia care luptă astfel? Când sângele se usucă, bila și limfa se usucă și ele. Când carnea mi se evaporă, mintea mea devine din ce în ce mai clară. Cu atât mai ferme devin atenția, înțelepciunea și concentrarea mea.”

„În timp ce trăiesc astfel, experimentând extrema suferință, mintea mea nu mai tânjește după plăcerile lumești. Iată puritatea unei ființe!”

Dorințele simțurilor, Kama, sunt prima ta armată,
A doua se numește Aversiune, Arati,
A treia este Foamea și Setea – Khuppipasa,
A patra este numită Lăcomie – Tanha,
A cincea este Lenea și Indiferența, Thina-Middha,
A șasea se numește Teama, Bhaya,
A șaptea este Îndoiala, Vickiccha,
A opta este Micimea și Încăpățânarea, Makkha-Thambha,
A noua este Profitul – Labha, Lauda – Siloka, Onorurile – Sakkara și Faima rău dobânditâ – Yasa,
A zecea este apologia sinelui și disprețul față de ceilalți.

„Aceasta este armata ta, oștirea celui Rău. Această armată, cel laș n-o poate înfrânge, dar cel care o învinge obține fericirea.”

Această Munja (podoabă din iarbă care reprezintă rezistența, fără a te retrage din fața adversarului) eu o arăt! Ce poți câștiga de la viață în această lume? Mai bună este pentru mine moartea în luptă decât să trăiesc învins!” Cu aceste cuvinte ascetul Gotama l-a îndepărtat pe Mara și și-a făcut o promisiune fermă de a-și atinge scopul – starea de Buddha.

Calea de Mijloc

Ascetul Gotama era de acum pe deplin convins, din experiența personală, de completa inutilitate a auto-mortificării. Abandonând-o pentru totdeauna, el a adoptat un traseu independent – Majjhima Patipada – Calea de Mijloc.

El și-a reamintit cum, atunci când tatăl său era la Festivalul Aratului și el stătea în umbra răcoroasă a unui măr, a atins prima stare extatică. Atunci s-a gândit: ei bine, aceasta este Calea către Iluminare!

El a realizat că Iluminarea nu poate fi atinsă cu un trup secătuit de forțe. În concluzie, a mers și a mâncat ceva. Cei cinci asceți care îl urmau, dezamăgiți de această schimbare neașteptată a metodei, l-au părăsit și au mers la Isipatana, spunând că „ascetul Gotama a devenit delăsător, a abandonat lupta și s-a întors la o viață de confort”.

Într-un moment crucial, când un ajutor ar fi fost foarte binevenit, singurii lui tovarăși l-au părăsit, dar el nu s-a descurajat. După o masă consistentă oferită de Sujata, o doamna generoasă, el a luat decizia fermă de a nu se ridica de pe locul în care stătea, până când nu va atinge starea de Buddha.

Iluminarea

Într-o fericită noapte de Wesak, cum stătea sub renumitul copac Pippala la Buddha Gaya, cu mintea liniștită și purificată, în primul ceas al nopții el a dezvoltat acea cunoaștere supranormală care i-a permis să-și amintească viețile anterioare, Pubbenivasanussati Nana – Reminescența Vieților Trecute. În ceasul din mijloc el și-a dezvoltat clarviziunea supranormală în legătură cu moartea și renașterea ființelor, Cutupapata Nana – Percepția Dispariției și a Reapariției Ființelor.

În ultimul ceas al nopții el și-a dezvoltat cunoașterea supranormală cu privire la distrugerea patimilor, Asavakkhaya Nana și, înțelegând lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat, a atins Perfecta Iluminare – Samma Sambodhi.

Atingând starea de Buddha la vârsta de 35 de ani, starea supremă a Perfecțiunii, el și-a devotat restul prețioasei sale vieți pentru a servi umanitatea, prin exemplu și prin precepte, nefiind mânat de niciun motiv personal.

Buddha a fost o ființă umană. El s-a născut ca om, a trăit ca om și tot ca om a luat sfârșit viața lui. Deși uman, el a devenit un om extraordinar – Acchariya Manussa - Învățătorul Omenirii. Buddha a pus un mare accent pe acest lucru, și nu a lăsat niciun loc de îndoială pentru ca cineva să cadă în eroare gândind că a fost o ființă nemuritoare. Nu există zeificare în cazul lui Buddha.

De asemenea, Buddha nu a pretins că este o încarnare a lui Vishnu, nici nu s-a autointitulat drept „salvator” care îi poate salva pe ceilalți prin salvarea lui personală. Buddha și-a îndemnat discipolii să se bazeze numai pe ei înșiși pentru salvarea lor, întrucât și puritatea și iluzia nu depind decât de ei înșiși.

„Voi înșivă trebuie să faceți efortul. Tathagata sunt numai învățători”, spune Buddha. Cei care au atins starea de Buddha pot arăta calea, dar ne rămâne nouă să urmăm acea cale pentru a ne salva.

„A depinde de alții pentru propria salvare este un lucru negativ, dar a depinde numai de tine însuți este pozitiv”. A depinde de alții înseamnă a renunța la efortul propriu. Mai mult, Buddha nu pretinde monopolul asupra stării de Buddha, care de fapt nu reprezintă prerogativele unei persoane speciale, sau dăruite cu grație divină, a unei persoane alese. El a atins cea mai înaltă stare a perfecțiunii la care poate aspira cineva și, fără a ține nimic secret, el ne-a dezvăluit singura cale dreaptă care duce acolo.

Conform învățăturilor lui Buddha, oricine poate poate aspira la starea de perfecțiune supremă, dacă are determinarea necesară și dacă face strădaniile necesare acestui lucru. Ca om, el a atins starea de Buddha și a demonstrat lumii întregi posibilitățile latente și puterea creativă a omului. În loc de a plasa un Zeu nevăzut și atotputernic deasupra omului și de a-l face pe om să servească această credință, el a ridicat valoarea umanității.

El a fost acela care ne-a învățat că omul își poate obține Eliberarea de suferință prin propria lui strădanie, fără a depinde de un zeu și de preoții intermediari, sau de sacrificii și rugăciuni. El a fost acela care a arătat unei lumi egoiste idealul nobil al serviciului dezinteresat. El s-a revoltat împotriva sistemului degradant de caste și a susținut egalitatea între oameni. El a afirmat că porțile succesului și ale prosperității au fost deschise tuturor celor care aspiră la perfecțiune, de orice condiție ar fi, înaltă sau joasă, sfinți sau păcătoși.

Indiferent de castă, culoare sau grad, el a creat un ordin de celibatari pentru bărbați și pentru femei, care era „democratic în constituție și comunist în distribuție”. El ne-a oferit completa libertate a gândirii și a vrut ca noi să ne deschidem ochii pentru a vedea lucrurile așa cum sunt ele. El i-a consolat pe aceia care au suferit pierderi cu cuvintele lui.

El s-a îngrijit de bolnavii părăsiți. I-a ajutat pe săracii care erau neglijați. A înnobilat viața păcătoșilor și a purificat viețile corupte ale criminalilor. El i-a încurajat pe cei slabi, i-a unit pe cei divizați, i-a luminat pe ignoranți, i-a clarificat pe mistici, le-a fost ghid celor rătăciți, i-a ridicat pe oamenii obișnuiți și i-a făcut mai demni pe cei nobili. Săraci și bogați, sfinți sau păcătoși, toți l-au iubit deopotrivă. Regi despotici sau drepți, prinți și nobili obscuri sau glorioși, bogătași generoși sau zgârciți, elevi aroganți sau umili, săraci nevoiași, asupriți, ucigași cruzi, curtezane disprețuite, toți au beneficiat de cuvintele lui pline de înțelepciune și de compasiune.

Exemplul său nobil a fost o sursă de inspirație pentru toți. Mesajul său de Pace a fost vestit de toți cu o bucurie de nedescris și a fost o binefacere eternă pentru toți care au avut șansa de a veni sub influența lui blândă.

Întrebări

  1. Care sunt scuturile ascetului Gotama împotriva armatei lui Mara?
  2. Ce incident l-a făcut să adopte calea de mijloc?
  3. Care sunt cele trei feluri de cunoaștere pe care Buddha le-a dezvoltat în timpul iluminării sale?

Răspunsuri la modulul 1

  1. Nașterea (623 Î.Chr.) + Viața (80 de ani) = -623+80 = 543 de ani.
  2. Tatăl său a vrut ca el să devină un monarh al întregii lumi, în loc de a renunța la viața lumească și de a deveni un Buddha.
  3. Vederea celor trei priveliști care semnifică realitatea suferinței și a patra viziune care înseamnă sfârșitul suferinței.
M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME