Cursuri Buddhism

Modulul 4

Buddha își expune învățăturile

Invitație pentru a preda Dhamma

La terminarea perioadei de post, în timp ce Buddha era angajat în meditație solitară, i-a venit următorul gând:

„Cu dificultate am putut înțelege Dhamma. Nu este nevoie să o proclam acum. Această Dhamma nu este ușor de înțeles de către cei care sunt dominați de plăcere și de ură. Cei conduși de plăcerea simțurilor, învăluiți de o masă întunecată, nu văd această Dhamma, care merge împotriva curentului, absconsă, profundă, dificil de perceput și subtilă.”

În cele din urmă mintea lui s-a înclinat către inacțiune și nu către a-i învăța Dhamma pe ceilalți. După acest lucru o ființă celestă numită Brahma Sahampati, citind gândurile Celui Binecuvântat, și temându-se că lumea ar putea pieri dacă nu va auzi Dhamma, s-a apropiat de Buddha și l-a invitat să predice Dhamma.

Ea a făcut o remarcă înțeleaptă:

„În timpurile străvechi a apărut în Magadha o Dhamma, impură, creată de către cei corupți. Deschide această Ușă către Nemurire. Fie ca ei ei să audă Dhamma, înțeleasă de Cel Fără de Pată! Așa cum cineva care stă pe vârful unui munte stâncos se uită la oamenii din jur, tot așa fie ca Înțeleptul Atotvăzător să se ridice în acest palat al Dhammei!”

„Fie ca Cel Fără de Regrete să-i ia în considerare pe oameni, afundați în supărare și copleșiți de naștere și de decădere.”

„Ridică-te tu, Eroule, învingătorule în luptă, conducătorule de caravane, Cel fără de păcat, și umblă în lume! Fie ca Cel Binecuvântat să expună Dhamma! Vor fi și din aceia care vor înțelege Doctrina!”

Când Brahma Sahampati l-a implorat pe Buddha pentru a treia oară, el a cercetat lumea cu Privirea de Buddha. Inspectând lumea el a perceput ființe cu puțin praf în ochii lor, ca și ființe cu mult praf în ochi, cu un intelect ascuțit sau mărginit, cu caracteristici bune și rele, care sunt ușor și care sunt dificil de învățat, și câțiva care trăiesc cunoscând pericolele răului și ale unei vieți viitoare.

Atunci Buddha a acceptat invitația lui Brahma Sahampati și a spus:

„Deschise lor sunt Ușile către Nemurire. Fie ca aceia care au urechi să aibă încredere. Fiind conștient de slăbiciunile care există, o Brahma, nu am predicat printre oameni această glorioasă și minunată Dhamma.”

Încântatul Brahma, astfel gândind: „Eu însumi l-am convins pe Cel Binecuvântat să expună Dhamma”, l-a salutat cu respect și a dispărut imediat.

Pe drumul către Benares pentru a predica Dhamma

„Cui am să predau Dhamma mai întâi? Cine va înțelege Dhamma mai repede?” au fost primele gânduri care i-au venit lui Buddha înainte de a se angaja în nobila lui Misiune.

„Ei bine, ar fi Alara Kalama, care este învățat, deștept, înțelept și care totdeauna a avut puțin praf în ochi. Ce-ar fi dacă lui i-aș spune mai întâi despre Dhamma? El ar înțelege Dhamma repede.”

Deodată o zeitate apăru înaintea lui și spuse:

„Venerabile Domn! Alara Kalama a murit acum o săptămână.” Cu Privirea Sa Divină, el a văzut că așa era. Apoi s-a gândit la Uddaka Ramaputta. Imediat altă zeitate l-a informat că și acesta murise, cu doar o seară înainte. Cu Privirea Sa Divină, Buddha și-a dat seama că și acest lucru era adevărat.

În cele din urmă el s-a gândit la cei cinci Bhikkhu care l-au însoțit în timpul luptei pentru Iluminare. Cu privirea lui paranormală el a perceput că aceștia stăteau în Parcul Căprioarei, la Isipatana, în Benares. Așa că Buddha a mai stat cât a dorit la Uruvela, după care s-a îndreptat către Benares.

Între Gaya și Bodhi, Upaka, un ascet rătăcitor, l-a văzut pe Buddha călătorind pe drum, și i-a spus:

„Extrem de limpezi sunt simțurile tale, prietene! Pură și curată este înfățișarea ta. În numele cui ai renunțat, prietene? Cine este învățătorul tău? A cui doctrină o practici?”

Buddha a răspuns:

„Am depășit toate obstacolele, totul îmi este cunoscut.
Sunt detașat de toate, am renunțat la tot.
Sunt cu totul cufundat în distrugerea poftelor (starea de Arhat).
Înțelegând totul doar prin mine însumi, pe cine aș putea numi învățătorul meu?
Niciun învățător nu am,
Și nu există nimeni egal mie.
În toată lumea, incluzând zeii, nu am niciun rival.
Sunt cu adevărat un Arhat în această lume.
Sunt cu adevărat un învățător neîntrecut.
Sunt unicul Iluminat pe deplin.
Sunt calm și liniștit.
Pentru a porni roata Dhammei, merg în orașul lui Kasi.
În această lume oarbă,
Voi bate tobele Nemuririi.”

„Deci, prietene, tu spui că ești un Arhat, un Cuceritor fără limite?” a întrebat Upaka. „Ca mine sunt cuceritorii care au ajuns la eradicarea tuturor Contaminărilor. Am învins toate condițiile rele. De aceea, Upaka, mă numesc Cuceritor”, a replicat Buddha.

„Ar putea fi așa, prietene”, remarcă tăios Upaka și, clătinând din cap, se îndepărtă. Neperturbat de acest prim eșec, Buddha a mai rătăcit din loc în loc, ajungând în cele din urmă în Parcul Căprioarei din Benares.

Cei cinci călugări, care îl văzuseră de departe venind către ei, s-au înțeles să nu-i acorde respectul cuvenit datorită faptului că interpretaseră greșit schimbarea lui din timpul luptei pentru Iluminare. Dar, pe măsură ce Buddha se apropia, personalitatea lui era în așa fel încât ei s-au simțit obligați să-l primească cu onoarea cuvenită. În orice caz, ei i s-au adresat pe nume sau cu denumirea de „avuso” (prieten), o formă de adresare folosită în general pentru tineri.

Cel Binecuvântat i-a sfătuit să nu i se mai adreseze așa, întrucât el a atins starea de Buddha. Dar călugării, sceptici, au refuzat să-l creadă. El le-a spus din nou, pentru a doua și pentru a treia oară. și din nou, călugării au refuzat să recunoască superioritatea lui.

În cele din urmă, Buddha a spus:

„Aveți voi știință, Bhikkhu, de vreo ocazie în care v-am mai vorbit eu astfel?”

„Nu, într-adevăr, Venerabile Domn!”

„O, Bhikkhu, Tathagata nu trăiește în lux, el nu a renunțat la luptă și nu a adoptat o viață de abundență. Tathagata este plin de solemnitate, el este pe Deplin Iluminat. Ascultați acestea, voi Bhikkhu! Starea de imortalitate a fost atinsă. Vă voi instrui și vă voi învăța Dhamma.

Dacă veți acționa conform instrucțiunilor mele, nu după multa vreme veți realiza, prin intermediul propriei voastre înțelepciuni intuitive, și apoi veți atinge chiar în această viață, starea supremă a Vieții Sfinte, de dragul căreia fiii familiilor nobile renunță pe bună dreptate la averile lor pentru o viață de rătăcitor.”

A fost un discurs onest, rostit de gura sacră a lui Buddha. Învățații călugări, deși de neclintit în vederile lor, erau acum pe deplin convinși de măreața realizare a lui Buddha și de competența lui în a fi ghidul lor spiritual.

Pe doi dintre ei Buddha i-a instruit, în timp ce trei au plecat să cerșească mâncare. Cu ceea ce au adus s-au întreținut toți șase. După aceia i-a instruit pe ceilalți trei, în timp ce doi s-au dus la cerșit. La fel, cu ceea ce au adus s-au îndestulat toți șase.

Dhammacakkappavattana Sutta a fost primul discurs pe care Buddha l-a rostit în fața lor. Auzindu-l, Kondanna, cel mai bătrân, a atins Sotapatti, primul stadiu al Sfințeniei. Ceilalți patru au atins Sotapatti mai târziu. După ce au auzit Anattalakkhana Sutta, care vorbește despre lipsa unui suflet independent, toți cei cinci au atins starea de Arhat, stadiul final al Sfințeniei.

Cei cinci călugări

Cei cinci Bhikkhu care au atins astfel starea de Arhat și au devenit primii discipoli au fost Kondana, Bhaddiya, Vappa, Mahanama și Assaji. Kondana era cel mai tânăr dintre cei opt Brahmini invitați pentru ceremonia numelui, singurul care prevăzuse că prințul va deveni în mod sigur un Buddha. Ceilalți patru erau fiii a patru dintre ceilalți șapte Brahmini.

Acești cinci Brahmini s-au retras în pădure ca asceți, așteptând renunțarea Prințului Siddhattha și, la Uruvella, ei l-au însoțit în timp ce se străduia să atingă starea de Buddha. Dar atunci când el a renunțat la posturi și la penitențe, ei l-au părăsit, plecând la Isipatana. Curând după plecarea lor, el a atins starea de Buddha. Trecuseră șapte săptămâni de la Iluminarea lui, când Buddha a vizitat Isipatana și le-a expus doctrina.

Venerabilul Kondana a devenit primul Arhat și un membru senior al comunității Sangha. Dintre cei cinci, Venerabilul Assaji a fost acela care l-a convertit pe Sariputta, primul conducător al discipolilor lui Buddha.

Întrebări

  1. De ce era Buddha rezervat în a preda despre Dhamma?
  2. Ce l-a făcut să se răzgândească și să predice Dhamma?
  3. După care discurs au atins cei cinci călugări stadiul final al Sfințeniei?

Răspunsuri la modulul 3

  1. Pentru a se asigura de valabilitatea relației care spune că apariția unei Cauze dă naștere la un Efect, iar odată cu încetarea Cauzei, are loc încetarea Efectului.
  2. Recunoștință, datorită faptului că acel copac Bodhi l-a adăpostit pe Buddha în timpul luptei pentru Iluminare.
  3. Fericirea acelora care sunt mulțumiți, care aud și văd Adevărul, care au moderație față de toate ființele, care nu au nici un atașament, trecând dincolo de lumea simțurilor și a conceptului de „Eu sunt”.

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME