Cursuri Buddhism

Modulul 1

Refugiul

Buddham Saranam Gacchami – Merg să-mi caut refugiul în Buddha,
Dhammam Saranam Gacchami – Merg să-mi caut refugiul în Dhamma,
Sangham Saranam Gacchami – Merg să-mi caut refugiul în Sangha.

Dutiyampi Buddham Saranam Gacchami – Pentru a doua oară merg să-mi caut refugiul în Buddha,
Dutiyampi Dhammam Saranam Gacchami – Pentru a doua oară merg să-mi caut refugiul în Dhamma,
Dutiyampi Sangham Saranam Gacchami – Pentru a doua oară merg să-mi caut refugiul în Sangha.

Tatiyampi Buddham Saranam Gacchami – Pentru a treia oară merg să-mi caut refugiul în Buddha,
Tatiyampi Dhammam Saranam Gacchami – Pentru a treia oară merg să-mi caut refugiul în Dhamma,
Tatiyampi Sangham Saranam Gacchami – Pentru a treia oară merg să-mi caut refugiul în Sangha.

~ Khuddakapatha 1 ~

A merge în Refugiu

Actul de a merge în Refugiu marchează momentul în care o persoană se hotărăște să considere Dhamma, învățătura lui Buddha, drept ghid principal de conduită în viață. Pentru a înțelege de ce această hotărâre se numește „refugiu”, ne este de ajutor să studiem puțin istoria acestui obicei.

În timpurile pre-buddhiste, a merge în refugiu însemna a-ți proclama supunerea față de un patron – o persoană puternică sau un zeu – supunându-te ordinelor patronului în speranța de a primi în schimb protecție împotriva pericolelor. În primii ani ai carierei de învățător a lui Buddha, noii săi discipoli au adoptat acest obicei de a-și exprima supunerea față de Buddha, Dhamma și Sangha, dar în contextul buddhist, acest obicei capătă un nou înțeles.

Buddhismul nu este o religie teistă – Buddha nu este un zeu – și deci o persoană care-și caută refugiul în sens buddhist nu-i cere lui Buddha personal să intervină pentru a-i oferi protecția. Învățăturile lui Buddha sunt centrate pe realizarea faptului că viața umană este plină de pericole – provenite din lăcomie, furie și iluzie – și astfel conceptul de refugiu este o parte centrală a căii și a practicii, în sensul în care practica are ca scop dobândirea eliberării de aceste pericole.

Din cauză că și pericolul și eliberarea de pericol au ca origine mintea, este nevoie de două nivele ale refugiului:

  1. refugiul extern, care oferă modele și linii de ghidare astfel încât să putem identifica acele calități ale minții care conduc la pericol și pe acelea care duc la eliberare;
  2. refugiul intern, adică acele calități care conduc la eliberare și pe care le dezvoltăm în mintea noastră imitând modelele noastre externe. Nivelul intern este locul unde se află Adevăratul Refugiu.

Ce este Ti-Sarana?

Cuvântul Pali „Ti-Sarana” înseamnă refugiu, adăpost, protecție, salvare sau obiect al credinței.

Refugiile Buddhismului – la nivel intern, ca și la nivel extern – sunt Buddha, Dhamma și Sangha, cunoscute și ca Tripla Nestemată. Ele se numesc nestemate din cauza valorii lor și din cauză că, în timpurile străvechi, se credea că nestematele au puteri protectoare. Tripla Nestemată depășește alte nestemate din acest punct de vedere din cauză că puterile ei protectoare pot fi verificate și pot călăuzi mai departe decât orice nestemată existentă, către eliberarea absolută din incertitudinile ținutului îmbătrânirii, al bolii și al morții.

Triplul Refugiu sacru în Buddhism este constituit din:

  1. Buddha, Cel Perfect Iluminat – el este Învățătorul, descoperitorul căii către Eliberare;
  2. Dhamma, Învățăturile lui Buddha – Calea către Iluminare, care conduce din întuneric către lumina spirituală;
  3. Sangha, Sfânta Comunitate a lui Buddha – Frăția Nobilă a discipolilor lui Buddha, căutând Adevărul și împrăștiind răul din viață.

Buddha, la nivel extern, se referă la Siddhattha Gotama, prințul Indian care a renunțat la titlurile lui regale și a plecat în pădure, pentru a medita, până când, în cele din urmă a obținut Deșteptarea. A căuta refugiul în Buddha nu înseamnă a căuta refugiul în el ca persoană, ci în realitatea Deșteptării lui: încrederea în faptul că el s-a deșteptat către adevăr, că el a realizat acest lucru dezvoltând calități pe care și noi le putem dezvolta și că adevărurile către care s-a deșteptat oferă cea mai bună perspectivă pentru conduita vieții noastre.

Dhamma, la nivel extern, se referă la calea practicii care a fost predată de către Buddha discipolilor săi. Aceasta, la rândul ei, este împărțită în trei nivele: cuvântul învățăturii, actul punerii acestei învățături în practică și dobândirea Deșteptării ca rezultat al acestei practici.

Tripla diviziune a cuvântului „Dhamma” este în principal o hartă care ne arată cum să căutăm refugiul extern și să-l transformăm în unul intern: însușindu-ne învățăturile, folosindu-le pentru a dezvolta calități pe care Buddha însuși le-a folosit pentru a atinge Deșteptarea și apoi realizând aceeași eliberare de pericol pe care el a descoperit-o în calitatea Nemuririi pe care și noi o putem atinge.

Cuvântul Sangha, la nivel extern, are două sensuri: un sens convențional și un sens ideal. În sensul ideal, Sangha este constituită din oameni, laici și călugări, care au practicat Dhamma până în punctul în care au putut zări măcar o fărâmă din Nemurire. În sensul convențional, Sangha denotă comunitatea călugărilor și a călugărițelor.

Când o persoană se refugiază în Sangha externă, ea se refugiază în ambele sensuri ale Sangha, dar cele două sensuri oferă nivele diferite ale refugiului. Sangha convențională a ajutat la păstrarea vie a învățăturii pentru mai bine de 2500 de ani. Fără ei, nu am fi putut niciodată să aflăm despre învățătura lui Buddha.

La nivel intern, Buddha, Dhamma și Sangha sunt calități pe care le dezvoltăm în mințile noastre prin imitarea modelelor externe. De exemplu, Buddha a fost o persoană plină de înțelepciune, puritate și compasiune. Atunci când ne dezvoltăm înțelepciunea, puritatea și compasiunea în mintea noastră, ele formează refugiul nostru la nivel intern.

Buddha a obținut Deșteptarea dezvoltându-și convingerea, perseverența, atenția, concentrarea și discernământul. Atunci când și noi ne dezvoltăm aceleași calități până în punctul în care putem atinge Deșteptarea, această Deșteptare este refugiul nostru ultim. Acesta este punctul în care cele trei aspecte ale Triplei Nestemate devin unul singur: dincolo de atingerea lăcomiei, furiei și iluziei, fiind astfel în totală siguranță.

Tripla Nestemată (Tiratana)

„Într-adevăr, Cel Binecuvântat este merituos și deșteptat în mod corect prin propriile forțe, desăvârșit în cunoaștere și conduită, bine-crescut, un expert în ceea ce privește lumea, neîntrecut ca profesor al celor potriviți a fi învățați, Învățătorul ființelor divine și umane, deșteptat și binecuvântat.”

„Dhamma este bine explicată de către Cel Binecuvântat, pentru a fi văzută aici și acum, nesfârșită, invitând la a fi verificată, pertinentă, pentru a fi realizată de cei înțelepți pentru ei înșiși.”

„Sangha discipolilor Celui Binecuvântat, care au practicat corect... care au practicat continuu... care au practicat metodic... care au practicat cu talent – cu alte cuvinte cele patru tipuri de nobili discipoli, atunci când sunt numărați ca și perechi, sau cele opt tipuri atunci când sunt numărați individual – ei constituie Sangha discipolilor Celui Binecuvântat: demni de a primi daruri, ospitalitate și donații, demni de respect, incomparabilul câmp de merit pentru întreaga lume.”

~ Anguttara Nikaya XI.12 ~

Cum să ne arătăm omagiul?

Atunci când un Buddhist merge în refugiu, acest lucru constituie în principal un act al refugierii în doctrina kamma: este un act de acceptare, prin care persoana este hotărâtă să trăiască conform convingerii că acțiunile bazate pe intenții corecte conduc la fericire, în timp ce acțiunile bazate pe intenții rele, incorecte, conduc la suferință; este un act prin care se caută protecție, în care persoana se încrede în faptul că urmând învățătura nu va ajunge în condițiile nefericite care le-ar putea provoca o kamma rea. A-ți căuta refugiul în acest mod înseamnă în cele din urmă a te refugiua în calitatea propriilor tale intenții, pentru că acesta este locul în care stă esența Kamma.

Un Buddhist găsește adăpost în Triplul Refugiu cu încredere (saddha) și înțelepciune (panna). Urmând refugiul în Buddha, Dhamma și Sangha, la nivelul calităților interne, înseamnă a atinge Tripla Nestemată cu inima, prin intermediul practicii. Buddha descurajează riturile și ritualurile care nu aduc niciun beneficiu în practica Dhamma.

Există trei nivele a practicii Dhamma:

  1. Pariyatti: studierea cuvintelor lui Buddha, așa cum au fost înregistrate în Canon – Disciplina, Discursurile și Abhidhamma.
  2. Patipatti: urmarea practicii virtuții morale, a concentrării și a discernământului, așa cum rezultă din studiul Canonului.
  3. Pativedha: Realizarea și Eliberarea.

Întrebări

  1. Cine este Buddhist?
  2. În principal un Buddhist merge în refugiu pentru a se proteja de...

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME