Cursuri Buddhism

Modulul 10

Doctrina Renașterii (2)

Doctrina buddhistă a Renașterii trebuie să fie diferențiată de învățăturile despre transmigrație și reîncarnare ale altor religii. Buddhismul neagă existența unui suflet permanent, creat de către un zeu sau a unei entități neschimbătoare care transmigrează dintr-o viață în alta.

Într-o singură viață, fiecare gând apare și dispare brusc, iar dispărând dă naștere altor gânduri succesive. Vorbind în sens strict, această creștere și dispariție de moment a fiecărui gând este o naștere și o moarte. Astfel, chiar într-o singură viață trecem prin nenumărate nașteri și morți în fiecare secundă. Dar, întrucât procesul mental continuă cu sprijinul unui singur corp fizic, privim acest continuum minte-corp ca ceva care constituie o singură viață.

Ceea ce numim în mod obișnuit moarte reprezintă încetarea funcțiilor vitale ale corpului. Atunci când corpul fizic își pierde vitalitatea, el nu mai poate susține curentul conștiinței, partea mentală a procesului. Dar atât timp cât există o agățare de viață, o dorință de a exista în continuare, curentul conștiinței nu se oprește odată cu pierderea vieții corpului. Condus de setea de mai multă existență, el țâșnește din nou, un alt gând momentan, cu sprijinul unui nou corp fizic – unul care tocmai a luat ființă. Astfel, renașterea are loc imediat după moarte. Energia Kammică, forța rezultantă potențială provenită din acțiunile, vorbele și gândurile noastre trecute, se propagă în noua viață lăsând de cele mai multe ori în urmă memoria și simțul identității.

Cele patru moduri de naștere

  1. Creaturile născute din ou – Andaja, cum ar fi păsările, șerpii etc.
  2. Creaturile născute din pântec – Jalabuja. Toate ființele umane, unele zeități legate de pământ și toate animalele care sunt concepute în pântecul mamei, aparțin acestei clase.
  3. Creaturile născute din umiditate – Samsedaja, cum ar fi unele insecte care au umezeala ca mediu de creștere.
  4. Creaturi cu naștere spontană – Opapatika. Ele în general nu sunt vizibile cu ochiul liber. Condiționate de trecut, ele apar spontan, independent de părinți. Din această clasă fac parte spiritele Brahma, Deva din ținuturile paradisiace, Peta (spiritele înfometate) și cei vrednici de milă care sunt chinuiți și suferă în planurile suferinței – Niraya (Infern).

Cele 31 de planuri ale Existenței:

  1. Cele Patru Stări ale Nefericirii – Duggati:
    1. Niraya – Infernul, stările de suferință, care sunt temporare, nu durează veșnic;
    2. Tiracchana Yoni – regatul animalelor;
    3. Peta Yoni – planul ființelor Peta – spiritele înfometate sau ființele-fantome;
    4. Asura Yoni – planul ființelor Asura – demonii.
  2. Cele șapte Stări Fericite – Sugati
    1. Manussa – planul ființelor umane;
    2. Șase Devaloka – ținuturi paradisiace.
  3. Șaisprezece Rupaloka – ținuturi ale Formei.
  4. Patru Arupaloka – ținuturi Fără Formă.

Cum are loc renașterea

Atunci când corpul fizic nu mai este capabil să funcționeze, energiile nu mor împreună cu el, ci continuă să ia altă formă, pe care o numim în general „altă viață”. Energia Kammică se poate manifesta ea însăși sub forma unui animal, atunci când nu avem șansa de a dezvolta o forță kammică pozitivă. Această forță, numită lăcomie, dorință, sete de a trăi, produce re-existența, care se numește renaștere.

Omului muribund îi este prezentată o anume Kamma, Kamma Nimitta sau Gati Nimitta.

Aici, prin Kamma se înțelege o anumită acțiune a lui, fie ea bună sau rea. Poate fi o Acțiune cu Greutate meritorie sau de-meritorie – Garuka Kamma. Acestea sunt atât de puternice încât ele eclipsează total celelalte acțiuni și apar foarte vii în fața ochilor minții. Dacă experiența nu îi permite nimic cu greutate, el poate lua ca obiect al gândului dinaintea morții o Kamma întreprinsă imediat înaintea morții – Asanna Kamma.

În absența unei Asanna Kamma, un act meritoriu sau de-meritoriu obișnuit (Acinna Kamma) este prezentat, cum ar fi furtul în cazul unui hoț sau vindecarea unui bolnav în cazul unui bun medic. Dacă nici aceasta nu este posibil, o acțiune întâmplătoare, una din rezervele acumulate în trecutul nesfârșit – Katatta Kamma, devine obiectul gândului de moarte.

Kamma Nimitta reprezintă orice viziune, sunet, miros, gust, atingere sau idee care a fost obținută la vremea săvârșirii Kammei, cum ar fi cuțitele în cazul unui măcelar, pacienți în cazul unui medic, un obiect de cult în cazul unui devot etc.

Prin Gati Nimitta se înțelege un semn al locului unde persoana urmează a se renaște – un eveniment care în mod invariabil i se întâmplă persoanei muribunde. Atunci când aceste indicii ale viitoarei nașteri apar, dacă sunt rele, pot fi transformate în a fi bune. Acest lucru se face influențând gândurile omului care moare, astfel încât gândul lui bun să poată acționa acum ca și Kamma de la Apropierea Morții și să contracareze influența Kammei Reproductive, care altfel ar influența următoarea naștere.

Luând drept obiect al gândului din momentul morții unul din cele prezentate mai sus, un proces de gândire își va continua cursul, chiar dacă moartea a fost instantanee. Prin moarte se înțelege încetarea activității psiho-fizice a existenței individuale a persoanei. Moartea are loc prin terminarea vitalității (Ayu), a căldurii (Usma) și a conștiinței (Vinnana).

Pentru a ilustra acestea, putem considera procesul nașterii unui fluture. Mai întâi el este un ou, apoi devine o omidă. Mai târziu el se dezvoltă într-un cocon, o crisalidă, iar în cele din urmă evoluează într-un fluture. Acest proces are loc de-a lungul unei singure vieți. Fluturele nu este nici același, nici total diferit de omidă. Aici, de asemenea, există un flux al vieții, o continuitate.

Tranziția fluxului este de asemenea instantanee. Nu există loc pentru o stare intermediară – Antara bhava, unde „spiritul” celui mort ia poziție într-o anumită stare până când găsește un loc potrivit pentru reîncarnare. Renașterea are loc imediat; nu există nici o diferență în timp, fie că persoana renaște în paradis, sau într-o stare demnă de milă, ca animal sau ca ființă umană.

În mintea omului muribund există trei tipuri de conștiință (vinnana), care funcționează la momentul morții:

  1. Conștiința de legătură cu renașterea (patisandhi-citta);
  2. Curentul conștiinței pasive, continuumul vieții (bhavanga);
  3. Conștiința conectată cu viața actuală (cuti-citta).

În ultimul moment de gândire, conștiința de legătură cu renașterea apare, având cele trei semne drept obiecte ale ei. Această conștiință rămâne o perioadă în cursul cognitiv, apoi se cufundă în bhavanga. La sfârșitul bhavanga, răsare cuti-citta, deconectând viața prezentă, după care se cufundă în bhavanga. Chiar în acest moment are loc sfârșitul prezentei vieți.

La sfârșitul acestei bhavanga, o altă patisandhi-citta apare în următoarea viață, iar exact din acest moment începe noua viață.

Renașterea fără un suflet

În afară de minte (nama) și materie (rupa) (nume-formă), care constituie așa-numita ființă, nu există un suflet nemuritor, sau un ego etern cu care omul a fost dăruit sau pe care l-a obținut într-un mod misterios de la o Ființă sau forță obscură.

„Ființă” este numai un concept utilizat pentru scopuri convenționale. Dacă nimic de forma unui spirit sau a unui suflet nu trece din această viață în cealaltă, ce este ceea ce renaște? La punerea acestei întrebări se consideră că este cunoscut faptul că există ceva care renaște.

Rupa, sau materia, forma, este pura manifestare a forțelor și a calităților. Ele sunt forțele interdependente (Paramatthas), sau unitățile fundamentale ale materiei. Aceste Paramatthas sunt Pathavi, Apo, Tejo și Vayo. Pathavi semnifică elementul de extensie, substratul materiei. Apo este elementul de coeziune. Tejo este elementul căldură. Vayo este elementul mișcare.

Cele patru elemente esențiale ale materiei sunt în mod invariabil combinate cu patru derivative, culoarea (Vanna), mirosul (Gandha), gustul (Rasa) și esența nutritivă (Oja). Cele patru elemente și derivativele sunt inseparabile și interdependente, dar un element poate avea o preponderență față de celelalte, de exemplu, elementul de extensie predomină în pământ, coeziunea în apă, căldura în foc, iar mișcarea în aer.

Mintea, care este partea cea mai importantă a mașinăriei numite om, este de asemenea compusă din stări mentale trecătoare. Există 52 de astfel de stări mentale. Vedana, sau senzația reprezintă una, iar Sanna, sau percepția este alta. Restul de 50 de stări mentale care mai rămân sunt denumite în mod colectiv drept Shankara, sau activități voliționale. Aceste stări imateriale duc la apariția unei conștiințe – Vinnana.

Deci, așa-numita ființă este de fapt un compus complex al celor Cinci AgregatePancakkhandha – și anume, Rupa, sau materia, Vedana sau senzațiile, Sanna sau percepțiile, Sankhara sau stările mentale și Vinnana sau conștiința, care au starea unui flux constant.

Individualitatea unei persoane este combinația acestor cinci Agregate. Nu există un suflet permanent în această așa-numită ființă.

Nașterea e pur și simplu apariția acestor Khandha, a agregatelor. Renașterea este apariția agregatelor din nou și din nou. Așa cum apariția unei stări fizice este condiționată de o stare precedentă, ca și cauză a ei, tot așa și dobândirea-de-ființă a acestei vieți psiho-fizice este condiționată de cauzele anterioare nașterii. Cum un proces al vieții este posibil fără ca un lucru permanent să treacă de la un moment de gândire la altul, o serie de procese ale vieții este posibilă fără ca nimic să transmigreze de la o viață la alta.

Acest corp – pentru a utiliza termenii convenționali – moare transmițând forța Kammică altui corp, fără ca nimic să transmigreze din această viață către cealaltă. Ființa viitoare de acolo va fi condiționată de Kamma prezentă aici. Noua ființă nu e nici în mod absolut aceeași ca și predecesorul ei – întrucât compoziția nu este identică – nici cu totul altă ființă, fiind în același curent al energiei Kammice. Există, deci, o continuitate a unui flux particular al vieții; atât și nimic mai mult.

Întrebări

  1. De ce Renașterea are loc imediat?
  2. Ce a condiționat formarea celor cinci agregate?

Răspunsuri la Modulul 9

  1. Cauzele Renașterii sunt dorința nesatisfăcută de a exista și plăcerile simțurilor care își au rădăcina în ignoranță.
  2. Cauzele morții sunt:
    1. Terminarea forțelor Kammei Reproductive;
    2. Expirarea termenului de trăit;
    3. Terminarea simultană a energiei Kammice Reproductive și a termenului de trăit;
    4. Acțiunea unei Kamma mai puternice.

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME