Cursuri Buddhism

Modulul 11

Zece fapte meritorii

Dasa Kusala Kamma

Săvârșirea de acțiuni bune dă naștere meritului (punna), o calitate care purifică și curăță mintea. Dacă mintea nu este controlată, ea va fi condusă de tendințele rele. Meritul purifică mintea de tendințele rele ale lăcomiei, urii și iluziilor.

Meritul este important pentru ajutorul pe care ni-l dă în călătoria de-a lungul vieții. În timp ce câștigul material poate fi pierdut prin furt, calamități ca inundațiile sau focul, prin confiscare etc., beneficiul meritelor se transmite de la o viață la alta. Fericirea poate fi experimentată și aici, și în viața cealaltă cu ajutorul meritului.

Munca de cultivare morală și spirituală a fost comparată cu cea a unui fermier. Mai întâi, un fermier trebuie să are terenul și să pregătească pământul; mai apoi el sădește semințele, care la timpul lor vor germina, vor crește și vor avea fructe. În acest mod fermierul trebuie să urmeze o metodă în doi pași, unul de distrugere, iar celălalt de producere. În același fel, cultivarea morală și spirituală este bazată pe o metodă în doi pași, una de eliminare și cealaltă de cultivare. Relele (akusala) trebuie să fie eliminate, iar virtuțile (kusala) trebuie să fie cultivate. Ambii pași sunt la fel de importanți.

Cele zece fapte meritorii sunt:

  1. Dana – Caritatea;
  2. Sila – Virtutea;
  3. Bhavana – Cultivarea mentală;
  4. Apacayana – Respectul, Onoarea;
  5. Veyyavacca – Serviciul, Ajutorul;
  6. Pattidana – Transferul meritului;
  7. Pattanumodana – Bucuria pentru meritul altuia;
  8. Dhammasavana – Ascultarea doctrinei;
  9. Dhammadesana – Predarea doctrinei;
  10. Ditthijjukamma – Întărirea vederilor.

Caritatea (Dana), care literal înseamnă „a da”, reprezintă voința morală de a dărui posesiunile proprii altora. Caritatea este practicată în două moduri:

  1. prin oferirea posesiunilor proprii celor potriviți pentru a primi aceste ofrande, de exemplu Buddha, Dhamma și Sangha;
  2. prin dăruirea posesiunilor proprii celor nevoiași, act care este înfăptuit din compasiune.

Există trei perioade în timpul cărora apar actele de voință în acest act de dăruire:

  1. înaintea actului (pubbacetana) – Acele volițiuni, hotărâri (cetana) de dinaintea actului apar în procesele de gândire care iau naștere în timpul pregătirii materialului de oferit;
  2. în timpul actului (muncana-cetana) – Acele volițiuni din timpul actului apar la timpul efectiv al dăruirii sau al aducerii unei ofrande;
  3. după act (aparacetana) – Volițiunile de după act sunt acelea care apar în procesele de gândire atunci când se contemplează cu bucurie asupra actului de dăruire.

În funcție de diferitele lor intensități, actele de voință sunt de trei feluri, și anume: slabe, moderate și intense. Ele sunt slabe atunci când cei patru factori ai „Iddhi” - puterea, anume dorința de a acționa (chanda), energia (viriya), gândul (citta) și investigarea (vimamsa) sunt slabi în timpul înfăptuirii ofrandei. Volițiunile pot fi de asemenea moderate sau intense, la momentul înfăptuirii ofrandei.

Volițiunile devin slabe atunci când caritatea este săvârșită cu o gândire impură și contaminată, care speră la plăceri lumești în această existență, la următoarele existențe în devaloka sau brahmaloka și la eliberarea finală numai a propriei persoane. Ele devin intense atunci când actul este săvârșit cu hotărârea de a atinge cele patru căi (magga), cele patru împliniri (phalas) și Nibbana, și cu dorința ca toate ființele simțitoare să scape de suferință și să atingă Nibbana.

Aceste grade sunt aplicabile și la celelalte acte morale, cum ar fi virtutea sau moralitatea (sila), cultivarea mentală sau concentrarea (samadhi) și înțelepciunea, capacitatea de pătrundere (panna).

Virtutea (sila) reprezintă hotărârea morală de a se abține de la răul săvârșit prin intermediul porților corpului și al vorbirii; deci reprezintă voința de vorbire corectă (samma vaca), conduită corectă (samma kammanta) și existență corectă (samma ajiva).

Virtutea este de patru feluri, și anume:

  1. Virtutea unui călugăr (bhikkhusila);
  2. Virtutea unei călugărițe (bhikkhunisila);
  3. Virtutea unui novice (samanerasila);
  4. Virtutea laicilor (gahatthasila).

Virtutea laicilor constă în respectarea „Tisarana” și a celor cinci precepte de-a lungul întregii vieți și în respectarea celor opt sau zece precepte în zilele „uposatha”, sau în oricare alte zile potrivite pentru respectarea unui cod etic mai înalt.

Cultivarea mentală (bhavana) reprezintă hotărârea morală care ia naștere conștient atunci când un om practică oricare din cele patruzeci de exerciții prescrise pentru atingerea liniștirii mentale sau a calmului (samatha); sau când persoana contemplează permanent cele trei caracteristici proeminente, anume impermanența (anicca), starea de nesatisfacere (dukkha) și absența unui Sine permanent (anatta).

Volițiunile care apar în procesele gândirii în timpul învățării doctrinei (Dhamma) sau a oricăror alte arte, științe și așa mai departe, pot fi de asemenea incluse în această cultivare mentală.

Respectul (apacayana) reprezintă hotărârea morală de a arăta respect și de a onora pe Buddha, Dhamma și Sangha, pe părinți și pe vârstnici, pe învățători și pe alții care duc o viață virtuoasă, fără motivele impure ale câștigului personal sau alte caracteristici asemănătoare. El este arătat prin ridicarea de pe scaun în prezența lor, prin salutarea lor, prin aducerea de flori ca ofrandă și prin alte acțiuni pline de respect.

Serviciul (veyyavacca) reprezintă hotărârea morală de a oferi ajutorul, sprijinul celor menționați în secțiunea anterioară, ca și străinilor sau celor care se pregătesc pentru o călătorie, celor bolnavi, bătrâni și slabi. țeserea și coaserea robelor călugărilor și oferirea de sprijin pentru faptele morale ale altora sunt de asemenea incluse aici.

Transferul meritului (pattidana) reprezintă hotărârea morală de a-i invita și pe alții să participe la faptele bune făcute de o persoană și în concluzie să împartă meritul rezultat.

Bucuria pentru meritul altora (pattanumodana) reprezintă actul de a lua parte la meritul oferit de către alții și de a se bucura de acest lucru.

Ascultarea doctrinei (dhammasavana) înseamnă ascultarea ei cu atenție și cu puritatea minții, cu scopul de a practica moralitatea, concentrarea și înțelepciunea, pentru atingerea celor patru magga, a celor patru phala și a Nibbanei, și pentru învățarea „dhamma” cu scopul de a o împărtăși celor care nu o cunosc. Ascultarea unor lecturi de artă, științe sau alte subiecte pot fi incluse, într-o oarecare măsură, la acest punct.

Predarea doctrinei (dhammadesana) reprezintă practica de a preda Dhamma celorlalți, din compasiune pentru ei, a-i învăța cu puritatea minții și fără nici un motiv personal de a obține ofrande, onoruri, laude, faimă sau glorie. Predarea altor arte, științe și așa mai departe pot fi de asemena incluse în această categorie.

Întărirea vederilor, sau formarea unor vederi corecte (ditthijjukamma) reprezintă hotărârea morală de a statornici înțelegerea corectă (samma ditthi), de a statornici cele patru adevăruri nobile. Este eliberarea de vederile incorecte și de idei cum ar fi cele zece feluri de opinii eronate sau crearea de către un Zeu sau că norocul depinde de obiectele văzute și multe altele.

Întrebări

  1. De ce câștigul de merit este cel mai bun însoțitor pentru călătoria de-a lungul vieții?
  2. Cum ar putea o persoană să-și intensifice volițiunea carității?

Răspunsuri la Modulul 10

  1. Curentul conștiinței continuă să funcționeze pentru că fiecare acțiune va da naștere unui efect. Cum moartea corpului fizic curent și curentul conștiinței trebuie sa producă un efect, un nou corp este necesar pentru a-l suporta imediat. Acest lucru nu se mai aplică unei persoane iluminate, care nu mai crează nici un fel de Kamma prin acțiunile sale.
  2. Kamma prezentă (faptele) va condiționa formarea viitoare a ființelor.

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME