Cursuri Buddhism

Modulul 6

Legea Kamma (1)

Ce este Kamma

Kamma este un cuvânt în limba Pali, care înseamnă acțiune. În sanscrită este Karma. Într-un sens general, Kamma înseamnă toate acțiunile, bune și rele. Termenul acoperă toate formele de acțiune intențională, fie mentale, verbale sau fizice - gânduri, cuvinte și fapte. În sensul ultim, Kamma însumează toate actele volitive, morale și imorale. Buddha spune:

„Volițiunea mentală (intenția), O Bhikkhuși, este ceea ce eu numesc acțiune (Kamma). Având voința, persoana acționează prin intermediul corpului, al vorbirii sau al gândirii.”

Kamma nu este nici fatalism, nici o doctrină a predestinării. Trecutul influențează prezentul, dar nu-l domină, întrucât Kamma înseamnă trecut, dar și prezent. Trecutul și prezentul influențează viitorul. Trecutul este ca un fundal pe care viața merge înainte, moment de moment. Viitorul încă nu a venit. Numai momentul prezent există și folosirea acestui moment pentru bine sau pentru rău depinde de fiecare individ în parte.

Fiecare acțiune produce un efect; există mai întâi o cauză, după care urmează efectul. Deci vorbim de Kamma ca fiind legea cauzei și a efectului. De exemplu, aruncarea unei pietre este o acțiune. Piatra atinge un geam și îl sparge. Spargerea este efectul acțiunii de aruncare a pietrei, dar acesta nu este sfârșitul. Geamul spart este acum cauza unor necazuri viitoare. Banii cuiva vor fi cheltuiți pentru înlocuirea geamului, persoana văzându-se astfel în situația de a nu mai putea economisi acești bani sau de a-și cumpăra ceva pentru un alt scop; efectul asupra persoanei în cauză fiind un sentiment de dezamăgire.

Acest lucru poate face pe cineva nervos, și dacă nu are grijă, această nervozitate poate fi cauza pentru un alt lucru greșit și așa mai departe. Nu există un sfârșit pentru rezultatele unei acțiuni, pentru Kamma, deci trebuie să avem mare grijă față de acțiunile noastre, astfel ca efectul lor să fie unul bun. Deci, este necesar pentru noi să facem o acțiune bună, care să fie de ajutor, care se va întoarce la noi ca o Kamma bună și ne va face suficient de puternici pentru a porni o Kamma și mai bună.

Aruncați o piatră într-un bazin și observați efectul. Are loc o stropire, iar apoi un număr de inele apare acolo unde piatra a lovit. Priviți cum cercurile devin tot mai mari până când sunt prea mari și prea fine pentru a le mai putea observa. Piatra a deranjat apa din bazin, dar treaba ei nu s-a terminat încă. Când undele ating marginea bazinului, ele se reflectă și se întorc înapoi către piatra care le-a provocat.

Efectul acțiunilor noastre se întoarce către noi tot așa cum undele se întorc către piatră, și atât timp cât întreprindem acțiuni cu intenții rele, noi unde ale efectului se vor revărsa asupra noastră și ne vor deranja. Dacă suntem buni, îngăduitori și ne menținem o stare de liniște, undele reflectate ale neplăcerii vor slăbi tot mai mult până vor pieri complet, și Kamma noastră bună se va întoarce la noi ca o binecuvântare. Dacă, de exemplu, vom planta o sămânță de mango, va răsări un arbore mango, care ne va oferi fructe de mango și nu altceva. Buddha spune:

Cum este sămânța pe care ai plantat-o,
Tot așa este și fructul pe care îl culegi,
Cel care face bine, culege bine,
Iar cel care face rău, se alege cu rău.
Sămânța este sădita, iar tu vei gusta fructul ei.

~ Samyutta Nikaya ~

Tot ceea ce ni se întâmplă este corect. Atunci când apare ceva plăcut și ne face fericiți, putem fi siguri că Kamma noastră ne arată că ceea ce am făcut este corect. Când apare ceva neplăcut, care ne rănește sau ne face nefericiți, Kamma ne arată greșelile. Nu trebuie să uităm niciodată că Kamma este corectă. Nici nu iubește, nici nu urăște; nici nu recompensează, nici nu pedepsește. Nu este niciodată furioasă, nici încântată. Este pur și simplu legea cauzei și a efectului.

Kamma nu știe nimic despre noi. Ne cunoaște focul atunci când ne arde? Nu, este în natura focului să ardă, să ne dea căldură. Dacă îl folosim în mod corect, el ne dă lumină, ne pregătește hrana sau arde lucrurile de care dorim să scăpăm, dar, dacă îl folosim în mod greșit ne poate arde toate proprietățile și pe noi înșine. Treaba lui este să ardă, iar treaba noastră este să îl folosim într-un mod corect. Ne purtăm prostește dacă devenim furioși și îl blamăm atunci când ne arde datorită greșelilor noastre.

Există inegalități și multe destine pentru oameni. De exemplu, unul este inferior, altul este superior. Unul moare în copilărie, iar altul la 80 sau la 100 de ani. Unul este bolnav și infirm, altul este puternic și sănătos. Unul crește în lux, iar altul în mizerie. Unul se naște milionar, altul sărac. Unul este geniu, altul este idiot.

Care este cauza acestor inegalități care există în lume? Buddhiștii nu pot crede că această variație este rezultatul șansei oarbe. știința însăși este împotriva teoriei norocului. În lumea științei totul funcționează în acord cu teoria cauzei și a efectului. De asemenea, Buddhiștii nu pot crede că aceste inegalități se datorează unui Zeu-Creator.

Una din cele trei viziuni divergente care prevalau în timpul lui Buddha era:

„Oricare din sentimentele de fericire, suferință sau neutre pe care o persoană le experimentează, toate sunt datorate creației unei Zeități Supreme”

~ Anguttara Nikaya, I, p. 158 ~

Comentând despre această viziune fatalistă, Buddha spune:

„Astfel, datorându-se creației unei Zeități Supreme, oamenii vor deveni ucigași, hoți, impuri, mincinoși, calomniatori, grosolani, palavragii, zgârciți, răi și cu vederi greșite. Deci, pentru acei care se bazează pe creația unui Zeu ca fiind rațiunea esențială, nu există nici dorința, nici necesitatea de a face un anumit lucru sau de a se abține de la un anumit lucru.”

Referindu-se la asceții dezbrăcați care practicau auto-mortificarea, Buddha spunea:

„Dacă, o Bhikkhuși, ființele simt suferința sau bucuria ca rezultat al creației unui Zeu, atunci în mod sigur acești asceți goi au fost creați de un Zeu hain, întrucât ei experimentează acum o foarte grea suferință.”

~ Devadaha Sutta, 101; Majjhima Nikaya, II, p. 222 ~

Conform Buddhismului, inegalitățile care există în lume se datorează, într-o oarecare măsură, eredității și mediului, iar într-o mai mare măsură unei cauze sau cauzelor (Kamma) nu numai din prezent, ci și din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. Omul însuși este responsabil pentru fericirea sau pentru suferința lui proprie. El își crează propriul său paradis sau infern. El este stăpânul propriului destin, copil al trecutului său și părinte al viitorului său.

Întrebări

  1. În legea Kamma, binele zămislește bine, răul provoacă rău. Atunci bine plus rău ce efect vor produce?
  2. Care sunt asemănările și diferențele majore dintre Legea Kamma și teoria Zeului Creator?

Răspunsuri la Modulul 5

  1. În dezvoltarea Sila, Înțelegerea Corectă este esențială pentru a ști ceea ce este și ceea ce nu este moral. Fără Înțelegerea Corectă a ceea ce este virtuos, o persoană ar putea avea dificultăți în a face diferența. Dar oricare ar fi secvențele, nu există nimic superior întrucât toate cele opt Căi sunt grupate într-o singură Cale, numită Nobila Cale Octuplă.
  2. A evita răul nu înseamnă în mod necesar a face bine. Nici a face bine nu înseamnă în mod necesar a nu face rău. Aceste învățături unice ale lui Buddha ar fi incomplete fără includerea purificării minții întrucât în discernerea întreprinderii faptelor morale, persoana trebuie să aibă Înțelegerea Corectă și o imagine clară a ceea ce face. Astfel, realizarea adevăratului înțeles poate fi dobândită.

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME