Cursuri Buddhism

Modulul 10

Puterea cuvântului (2)

Considerații asupra vorbirii

Vă amintiți de opțiunea de a vorbi? Dacă alegeți această a doua opțiune, adică a vorbi în loc de a păstra tăcerea, atunci trebuie să fiți siguri că îndepliniți corect următoarele considerații.

În Abhaya a-raja-kumara Sutta, Majjhima Nikaya 58, Buddha vorbește despre considerațiile de bază asupra vorbirii, atunci când deschidem gura să vorbim:

1. Adevărul

Într-adevăr, acesta este primul lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare și să-l respectăm, întrucât dacă nu există adevăr, nu mai este necesar să luăm în considerație ceilalți factori. Buddhismul pune accent pe Corectitudine și Adevăr.

Adevăr reprezintă ceea ce vedem, auzim și cunoaștem (verificat). Câteodată cei care răspândesc zvonuri și calomnii pot fi niște vorbitori ai adevărului. Luați drept exemplu discursurile cu ocazia alegerilor; nu e de mirare că atâtor de mulți căutători ai „adevărului” le place să-i asculte pe politicieni.

Puneți-vă în locul celuilalt atunci când spuneți cuiva un neadevăr. Cum v-ați simți când, mai târziu, ați afla adevărul?

O simplă poveste despre „Nu știu cum să spun adevărul”:

„Ești liber sâmbătă?” vă întreabă un prieten. Încercați să trageți de timp:

„Ce se întâmplă?”.

„Avem o petrecere, nu ai vrea să vii la noi?”

„Unde?” (Încercare de a ține cont de principiile celorlalți, uitând propriile principii)

„În Butterworth.”

„Îmi pare rău, nu am nici un mijloc de transport până acolo sâmbătă.” (Minciuna nr. 1)

„Unde stai?”

„În Green Lane”

„A, Gene stă în apropiere. Voi vorbi cu el, poate te-ar putea lua și pe tine.” (Ești prins în plasă).

„De fapt nu sunt liber sâmbătă.” (Minciuna nr. 2)

De fapt, ești un „antisocial” care crede că o petrecere este o pierdere de timp. Ar trebuie să răspundeți invitației spunând adevărul. Iată care sunt opțiunile:

  1. „O petrecere este o pierdere de timp. Mai bine stau acasă și meditez.”
  2. „Mulțumesc. Îmi pare rău, iartă-mă. Nu sunt tipul căruia îi plac petrecerile.”

Dacă nu suntem cinstiți, ne vom pierde caracterul. Cu cât luați mai mult în considerație sentimentele celuilalt, cu atât mai mult ar trebui să te aștepți de la celălalt să facă la fel. Trebuie să învățăm și să ne îmbunătățim abilitatea în ceea ce privește modul în care spunem adevărul.

2. Benefic, folositor

În conversația cu Vassakara (AN IV. 183 Sutta Sutta):

„Orice aud, văd, înțeleg și cunosc ca fiind adevărat, nu există nici un motiv pentru care să nu le aduc la cunoștință și celorlalți.”

„Nu spun că nu ar trebui să spui, dar numai dacă consideri că este benefic ... “

Ce este considerat ca fiind benefic?

Dacă interlocutorul are o stare neprofitabilă (rea) și atunci când îi vorbiți acea stare negativă se potolește; dacă nu a apărut încă, nu va mai apărea; dacă o stare profitabilă nu a apărut încă, atunci ea va apărea; dacă e deja apărută, atunci ea va crește și mai mult. Aceleași lucruri sunt valabile și pentru credință, generozitate, virtute, cunoaștere și înțelepciune.

Luați de exemplu un prieten care se îngrijorează de un anumit lucru, iar voi sunteți în stare să-l aduceți la o stare de încredere, ori dacă este furios, îl puteți aduce într-o stare de calm etc.

3. Plăcut

În cazul în care trebuie să dați o veste rea cuiva, puteți vorbi în așa fel încât veste să nu afecteze stabilitatea emoțională a interlocutorului. Vorbiți astfel încât el să fie pregătit pentru a accepta faptele.

Combinând cei trei factori ai Adevărului, Utilului și Plăcutului, obținem următoarele combinații:

a. Adevărat - Benefic - Plăcut Discursuri despre Dhamma etc.
b. Adevărat - Benefic - Neplăcut Critică constructivă (majoritatea ascultătorilor nu știu cum să se comporte în acest caz)
c. Adevărat - Nefolositor - Plăcut Bârfa, taifasul - este ușor să vă lăsați prinși de ele.
d. Adevărat - Nefolositor - Neplăcut Cuvinte absurde, ridicole
e. Neadevărat - Nefolositor - Plăcut Glume, vorbe fără rost
f. Neadevărat - Nefolositor - Neplăcut Exagerări

Observați că în combinațiile de mai sus nu au fost luate în considerare combinațiile de tipul Neadevărat - Benefic, fie plăcute sau neplăcute (ex: minciunile albe), întrucât acestea nu se încadrează în învățătura lui Buddha. Un neadevăr nu poate fi benefic. Nu este decât o chestiune de timp până când acel neadevăr își va arăta urâta față. Nu există un astfel de lucru care să fie benefic pe termen scurt și să nu fie în regulă pe termen lung.

Întrebarea este dacă există o alternativă la a spune „minciuni albe”, prin care să obținem același rezultat. Ne putem folosi abilitatea sau o metodă mai bună pentru a transmite același mesaj?

Neadevărul este ca o otravă, nu putem lua doar puțin din ea, fără să fim afectați. Un citat faimos, al lui George Washington spune: „Onestitatea este cea mai bună politică”.

Și țineți minte tot timpul: o persoană care spune o minciună este o persoană care poate încălca oricare dintre celelalte precepte și care poate face orice rău.

4. La timp

În plus față de cele trei considerații de mai sus, persoana trebuie să ia în considerare și momentul vorbirii - O vorbire la momentul potrivit. Nu trebuie vorbit de „credință” unei persoane care nu are „credință” și nu este gata să o accepte. La fel este și pentru generozitate, virtute, cunoaștere și înțelepciune.

O astfel de persoană va lua o poziție defensivă și în loc de a-l ajuta, îi puteți cauza și mai mult rău. Este tot așa cum lângă un copac în flăcări nu va veni nici o pasăre, iar unei persoane care este total acoperită, nimic nu-i va penetra scutul.

Alegerea nu este numai între bine și rău, ci între bine și mai bine, virtute și virtuos.

Sunteți în situația în care ați promis (un adevăr rostit) să nu spuneți un secret al unui prieten. Dar mai târziu el este implicat într-un caz de viață și de moarte, iar voi trebuie să depuneți mărturie pentru a-l salva. Sau, în situația inversă, el a făcut ceva foarte grav împotriva legii, iar voi, în acest caz trebuie să depuneți mărturie împotriva lui la tribunal. Care va fi poziția voastră? Să vă călcați sau nu promisiunea făcută?

Uneori cineva trebuie să fie crud pentru a fi bun. Nu trebuie să-i lăsăm pe alții să decidă ce trebuie să spunem și ce nu.

Era odată un călugăr care-și făcea obișnuitul tur pentru a primi de pomană. În drumul lui ajunse la bijutierul regelui. Acesta lăsă diamantul regelui pe masa de lucru și plecă în bucătărie să aducă ceva de mâncare pentru călugăr.

În timp ce era în bucătărie, călugărul l-a văzut pe papagalul bijutierului cum a înghițit diamantul. Când bijutierul s-a întors din bucătărie și a văzut că diamantul regelui dispăruse, l-a întrebat pe călugăr dacă știe cine l-a luat.

Călugărul se gândi că dacă spune adevărul, atunci bijutierul cu siguranță va omorî papagalul pentru a recupera diamantul, așa că s-a decis să aleagă opțiunea tăcerii. Bine înțeles că bijutierul l-a acuzat pe călugăr că a furat diamantul și aproape că l-a omorât pentru că nu spunea nimic.

Uneori este mai bine să încălcăm un precept mai mic pentru a ține unul mai mare. Ascultătorul trebuie întotdeauna să respecte regula opțiunilor (alegerea tăcerii). Câteodată, dacă cineva nu este pregătit să accepte adevărul, atunci alegeți opțiunea de a nu spune nimic. Dacă din curiozitate ascultătorul insistă pentru obținerea unui răspuns, atunci vorbitorul, în loc de a ascunde adevărul, ar trebuie să-l întrebe pe ascultător dacă este pregătit pentru un răspuns.

Scopul vorbirii este acela de a-i oferi ceea ce este cel mai bun atât persoanei cu care vorbești, cât și propriei persoane. Cineva nu poate decide cum ar trebui să se simtă ascultătorul. Deci nu ar trebui să lăsăm ca sentimentele celorlalți să hotărască ceea ce spunem. Trebuie rostit adevărul, nu grosolan, ci deschis, nu nebunește, ci plin de tact, fără a compromite acest adevăr.

Alegerea cuvintelor este foarte importantă. Tonul vocii poate reflecta grosolănia sau bunătatea, blândețea. Intenția de a vorbi reflectă compasiunea noastră, prietenia, sinceritatea sau un motiv ulterior.

Linii călăuzitoare pentru un Învățător al Doctrinei

Dhamma ar trebuie predată celorlalți numai atunci când cele cinci calități sunt prezente în persoana care predă.

~ AN V. 159 Udayi Sutta ~

Dhamma ar trebui predată cu următoarele gânduri și intenții:

  1. Voi vorbi pas cu pas;
  2. Voi vorbi explicând secvențele (cauzei și efectului);
  3. Voi vorbi din compasiune;
  4. Voi vorbi nu pentru a obține răsplată materială;
  5. Voi vorbi fără a-i discredita pe alții sau pe mine însumi.

Linii călăuzitoare pentru cel care învață Doctrina

AN V. 140 (Sotar Sutta) spune:

Un bun student al Dhamma este comparat cu un elefant, care este:

1. Un ascultător - La fel ca atunci când un îmblânzitor îi dă o sarcină unui elefant, acesta, indiferent dacă a mai făcut sau nu acel lucru, este foarte atent, își pune la contribuție întreaga minte și ascultă foarte atent.

2. Un distrugător - mergând în luptă, un elefant distruge tot ceea ce întâlnește în cale; tot așa studentul trebuie să abandoneze și să distrugă gândurile apărute în legătură cu senzualitatea, reaua voință și cruzimea.

3. Un protector - intrând în luptă, elefantul îl protejează pe cel care îl călărește; tot așa studentul trebuie să practice abținerea de la calitățile rele, cum ar fi lăcomia sau necazurile care l-ar putea asalta. El ține în frâu facultățile ochiului, urechii, nasului, limbii și trupului.

4. Unul care îndură - intrând în luptă, elefantul îndură loviturile săgeților, săbiilor, sulițelor și topoarelor; tot așa studentul trebuie să fie rezistent la frig, căldură mare, foame și sete; la vorbele rele, la cuvintele jignitoare și la simțămintele trupului.

5. Unul care merge - în orice direcție l-ar trimite îmblânzitorul, indiferent dacă a mai fost sau nu acolo, elefantul se duce imediat; tot așa studentul ia o hotărâre fermă pentru a renunța la toate fabricațiile, toate achizițiile, pentru sfârșitul lăcomiei, pentru încetarea pasiunilor, pentru atingerea Dezlegării (Nibbana).

Cele 5 beneficii ale ascultării Dhamma

AN V. 202 (Dhammassavana Sutta) spune că există cinci beneficii ale ascultării Doctrinei:

  1. Cineva aude ceva ce n-a mai auzit înainte;
  2. Cineva își clarifică ceea ce a auzit mai înainte;
  3. Cineva scapă de îndoieli;
  4. Vederile devin corecte - la fel cum cineva calcă o haină;
  5. Mintea devine senină - pace și bucurie.

Întrebări

  1. Dintre cele șase combinații, pe care dintre ele credeți că Buddha n-ar rosti-o niciodată?
  2. Cum credeți că s-a terminat povestea cu călugărul și papagalul care a înghițit diamantul?

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME