Cursuri Buddhism

Modulul 12

Binecuvântările

Ce este o Binecuvântare

În timp ce ne urmăm viața în căutarea Fericirii, noi deseori uităm că una din adevăratele surse de fericire o constituie propriile Binecuvântări.

Ce sunt deci Binecuvântările? Bine înțeles că binecuvântări nu sunt acele lucruri pe care le puneți pe cap sau pe corp, sub forma unor mantre, botezul sau scăldarea în apele Gangelui. Nici nu înseamnă a purta pandantive, cântarea de farmece protectoare sau a socoti câtă avere avem strânsă. La fel sunt considerate și vederea unor stele căzătoare sau diferitele „semnele bune”, cum ar fi un porumbel care-ți intră în casă etc.

Era odată un om care s-a apropiat de un călugăr dintr-un templu, rugându-l să binecuvânteze noua imagine a lui Buddha, pe care tocmai a cumpărat-o. Atunci călugărul l-a întrebat: „Cine este mai binecuvântat? Buddha sau eu?”

Unele tradiții mai definesc și așa-zisele „non-binecuvântări”, sau ghinioane, cum ar fi vederea unei ciori sau a unei pisici negre. Uneori chiar și vederea unui cerșetor sau a unui călugăr cerând de pomană este considerată ca un semn de ghinion în loc de o binecuvântare care oferă oportunitatea întreprinderii unui act de caritate.

În general, o binecuvântare înseamnă „recunoștință” pentru ceva care aduce fericire, prosperitate și bucurie pentru sine, ca și pentru alții.

În căutarea Binecuvântărilor

Noi trebuie să recunoaștem existența binecuvântărilor pe care le avem și de asemenea să identificăm care sunt acestea. Atunci când înțelegerea corectă apare, persoana începe să le aprecieze și să le prețuiască înainte ca ele să dispară pentru totdeauna.

Câți dintre noi ne numărăm Binecuvântările atunci când suntem supărați și triști? Deseori numărăm binecuvântările altora mai mult decât pe ale noastre. Nu e de mirare că nu suntem fericiți.

Aceste binecuvântări sunt relative. Ele depind de împrejurimi, de mediu și, cel mai important, de modul cum percepem viața. Uneori ele vin „deghizate”, de exemplu o persoană se naște săracă, dar nu are obligații comparabile cu cele ale unui rege, plin de responsabilități și restricții.

Ce Binecuvântări să numărăm?

Chiar trebuie să așteptăm Ziua Recunoștinței pentru a ne număra binecuvântările?

Nu ar trebui să considerăm ca ceva garantat toate micile binecuvântări, cum ar fi posibilitatea de a vorbi cu un prieten sau de a fi născut sănătos și întreg. Unii dintre noi se nasc cu doi ochi care nu sunt capabili să vadă Adevărul și Dhamma.

A avea o familie fericită și înțelegătoare, a avea un loc potrivit de locuit, departe de calamități, boli și dezastre, a avea destul de mâncare, a avea o carieră mulțumitoare, a fi capabil să dăruiești și să împarți cu alții, a avea multe oportunități pentru a învăța, practica și realiza Dhamma; acestea sunt câteva din acele binecuvântări pe care ar trebui să ne le pierdem din vedere atunci când ne socotim binecuvântările.

În Dhammapada, Buddha spune: „Foarte rar ne naștem ca ființe umane”. și totuși, unii dintre noi ne petrecem mai mult de o treime din viață dormind, în timp ce alții gândesc că viața este plictisitoare, iar unii chiar își iau viața atunci când sunt deprimați.

Este o mare binecuvântare să fii născut într-un timp în care Învățăturile lui Buddha există și pot fi învățate.

Cea mai importantă binecuvântare în viața noastră este întâlnirea Persoanei Potrivite pentru a ne fi învățător, ghid și lumină. Cine este acea persoană? Dacă găsiți un astfel de om, lipiți-vă de el ca o umbră care nu-și părăsește niciodată corpul și arătați-i respectul cuvenit.

Mangala Sutta

Odată, demult, au apărut, au fost ridicate și expuse chestiuni controversate, și nici o decizie nu a putut fi luată drept răspuns la întrebarea „care sunt Binecuvântările vieții”. Din vecinătățile de unde s-a discutat prima dată, problema s-a răspândit în toate cele patru zări, dar nici un răspuns satisfăcător nu a putut fi obținut. Dezbaterea a fost apoi purtată pe tărâmul zeilor și al Brahamanilor. După ce au dezbătut timp de doisprezece ani, zeitățile din Paradisul Tuvatimsa au propus să arate problema regelui lor, Sakka Deva Raja.

Regele Sakka a răspuns: „Eu sunt doar ca lumina unui licurici, există o lumină mai strălucitoare acolo jos, la Buddha. De ce nu-l întrebați pe Buddha?”

Și astfel, Buddha a expus Discursul asupra celor 38 de Binecuvântări ale vieții.

1. A nu te asocia cu cei nebuni.
Nebunii, sau oamenii ignoranți, nu se rănesc numai pe ei înșiși, ci și pe cei din jurul lor. Asociindu-ne în mod constant cu ei, calitățile lor imorale ne vor influența și pe noi.

2. A te asocia cu cei înțelepți.
Un înțelept este bogat în virtuți și fapte morale, ca și în gânduri morale. Buna prietenie nu numai că ne ajută să ne ridicăm propria moralitate, dar ne și îmbunătățește propriul caracter.

3. A fi deferent cu cei care merită acest lucru.
Aici deferența include respectul, onoarea și îngrijirea de nevoile lor.

4. A locui într-un loc potrivit.
Adică într-un sat, oraș sau țară, cu cetățeni și vecini buni și prietenoși.

5. Meritele câștigate în trecut - sporirea meritelor din viețile anterioare.

6. A avea antecedente bune.
Kamma bună (din viețile anterioare) este direcționată în mod corect pentru a înlesni calea către viețile viitoare.

7. A fi bine învățat.
Cu cunoștințe largi, provenite din studiu, înțelepciunea va fi îmbunătățită, hotărând astfel progresul propriu.

8. A fi bine instruit în arte - a avea talente practice

9. A avea un comportament disciplinat.
Caracterul este esența unui om. Fericit este cel care posedă control asupra propriei minți.

10. A fi dotat cu cuvinte și cu o vorbire plăcută.
Un cuvânt bun creează fericire și înlătură suferința din sine și din ceilalți.

11. A-i onora, respecta și ajuta pe părinți.
A îngriji de nevoile părinților este una din calitățile adevărate ale unui om. A răsplăti dragostea și grija lor asigură continuitatea lanțului parental.

12. A te îngriji de soție și copii.
Responsabilitățile matrimoniale includ dragostea, grija, respectul și încrederea, pentru a avea o viață armonioasă cu soția și copiii.

13. A fi angajat în activități lipsite de dispută.
În afară de a căuta o ocupație morală, cinstită, dreaptă și sinceră, mai este necesar și să fii consistent și sârguincios în munca depusă.

14. Să practici caritatea
Săraci sunt aceia care numai primesc fără să dea nimic. Generozitatea este fundația căii noastre spirituale.

15. A te comporta în conformitate cu Dhamma.
Aceasta înseamnă o existență corectă; o existență merituoasă și adevărată, care asigură adevărata fericire în viață.

16. A-ți ajuta rudele.
Caritatea începe acasă. Compasiunea și mila noastră ar trebui să radieze și să cuprindă rudele noastre, ca al doilea grup de primitori.

17. A te angaja în întreprinderea de acțiuni corecte, care nu pot fi blamate.
Sinceritatea, adevărul și cinstea formează stâlpul certitudinii, încrederii și stimei față de ceilalți, care, ca și noi, sunt în căutarea fericirii.

18. A evita și a ne abține de la fapte rele.
Fiecare faptă rea va avea un efect rău asupra celui care o înfăptuiește, iar acest lucru îi va fi o piedică pe calea progresului spiritual și a perfecționării.

19. A ne abține de la delăsare și de la a consuma substanțe intoxicante.
Intoxicantele sunt un dușman mortal care pot prelua în întregime controlul asupra unei persoane, făcându-l să-și piardă posesiunile fizice, ca și integritatea sau intelectul.

20. A fi atent la faptele virtuoase.
„Toate lucrurile condiționate sunt trecătoare; străduiți-vă înainte cu hărnicie” - ultimul mesaj al lui Buddha. Să nu ne lăsăm să fim o victimă a plăcerilor, a urii și a iluziilor, ci cu hărnicie să ne străduim către perfecțiune în faptele noastre virtuoase.

21. Să-i respectăm și să-i onorăm pe cei care merită.
Pe lângă Buddha, Pacceka Buddha, arhații, părinții și bătrânii există și aceia care lucrează energic pe drumul către succes în dezvoltarea spirituală, prin acțiuni, cuvinte și gânduri, și care merită respect, iar calea lor este demnă de urmat.

22. A fi supus.
Omul trebuie să fie umil, ca un covor care este călcat, sau ca o vacă cu un corn rupt. Umilința este o cale prin care ne putem suprima ego-ul.

23. A fi mulțumit.
Un om fără multă lăcomie este lipsit de griji și cu un puternic respect de sine.

24. A fi recunoscător.
Prima învățătură a lui Buddha a fost recunoștința. Imediat după Iluminarea lui, el și-a arătat recunoștința față de copacul Bodhi care la apărat de soare și de ploaie în timpul luptei pentru Iluminare.

25. A asculta Dhamma în momentele potrivite.
Atunci când mintea noastră devine dornică de plăceri și plină de pasiune, ea trebuie re-condiționată ascultând Adevărurile, pentru a ne putea învinge gândurile.

26. A practica răbdarea.
Cu răbdare, omul își acordă un timp suplimentar, necesar pentru a-și compara principiile morale cu acțiunile pe care le întreprinde. Astfel, devine prevăzător. Având mânia controlată, omul se bucură de liniștea minții.

27. A fi ascultător.
Un om cu caracteristici blânde, plin de pace, se comportă având ascultare față de bunele sfaturi ale bătrânilor și învățătorilor, ușurându-și astfel calea către împlinirea spirituală.

28. A te bucura la vederea unui bhikkhu.
Dacă ai călugări în apropiere, asta înseamnă că ar putea exista o oportunitate de a asculta Dhamma, de a practica Dana pentru ei, de a obține ghidare în practica meditației și astfel de a fi capabil pentru a realiza Adevărul.

29. A te angaja în discuții religioase atunci când e necesară o clarificare a gândurilor.
Îndoielile trebuie clarificate pentru a nu merge pe o cale greșită.

30. A încerca să împiedici pasiunile
Înfrângerea lenei prin căi energice va subjuga lăcomia și ignoranța care sunt cauze ale suferinței.

31. A practica o existență pură / de celibat (Brahmmacariya).
Atunci când o persoană a decis să ducă o existență pură, fie laic sau călugăr, abținându-se de la asocierea cu persoane de sex opus, acest lucru ajută la controlul asupra dorințelor sexuale care duc la atașament și la dezvoltarea pasiunilor.

32. A realiza cele Patru Adevăruri Nobile.
Aceasta înseamnă a înțelege și a eradica cauza suferinței; a realiza și a dezvolta nobila cale care duce la sfârșitul suferinței.

33. A atinge Nibbana - realizarea Eliberării.
Cineva care a atins Nibbana este eliberat de toate piedicile care îl leagă de ciclul renașterilor, este eliberat de atașamentul lumesc, de suferință, moarte, mânie, lăcomie, ignoranță etc. El nu se va mai naște din nou.

34. A avea un echilibru în cele opt condiții lumești.
Toate lucrurile condiționate nu durează; ele oscilează între câștig și pierdere, între laudă și blam, faimă bună și rea, fericire și suferință. Cu o minte echilibrată și controlată, cineva își poate menține un echilibru mental în raport cu aceste schimbări și influențe lumești.

35. A nu simți suferință.
A fi capabil să înțelegi cauza suferinței, adică ignoranța care se manifestă sub forma dorințelor, atașamentului, poftelor, tentațiilor etc., care sunt însoțite sau își au rădăcinile în lăcomie, ură și/sau iluzie.

36. A nu fi dependent de plăcere.
Lăcomia, ca rădăcină a răului, trebuie să fie suprimată și controlată. Permițând plăcerilor simțurilor să ne domine acțiunile proprii, vorbele și gândurile, înseamnă să fim legați de oceanul Samsarei (Lumea plină de suferință).

37. A nu fi dependent de pasiune.
Ura, ca și celelalte rădăcini ale răului, ar trebui suprimată și păzită. Permițând pasiunii să dicteze propriile acțiuni, vorbe sau gânduri înseamnă legarea sinelui de oceanul Samsarei.

38. A fi calm și liniștit în toate.
O minte pașnică și senină poate ajuta la păstrarea controlului deplin asupra oricărui aspect sau situații.

Întrebări

  1. „Este rar să te naști ca ființă umană”. De ce se poate spune că nașterea în ținutul uman este o binecuvântare?
  2. Când și care este cel mai bun mod de a număra binecuvântările?

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME