Cursuri Buddhism

Modulul 8

Bucuria renunțării

Mark Twain și băiatul care lustruia pantofii

Mark Twain avea ca servitor un băiat care îi lustruia pantofii în fiecare zi după masa de dimineață. Mark Twain stătea așezat și își citea ziarul, iar băiatul își îndeplinea rutina zilnică, lustruind pantofii. Apoi Mark Twain îi lăsa băiatului ceva de mâncare pentru micul dejun.

Într-o zi, pe când băiatul lustruia, i-a venit în minte un gând: „Astăzi îi lustruiesc pantofii, mâine va trebui să-i lustruiesc iar. De ce să nu-i lustruiesc direct mâine, întrucât ei oricum se vor murdări în seara asta.”

Așa că, într-o dimineață, băiatul nu i-a mai lustruit pantofii lui Mark Twain. Acesta se întreba care ar putea fi motivul și l-a întrebat pe băiat: „Nu te simți bine azi, sau ai uitat să-mi lustruiești pantofii?”

Băiatul a răspuns: „Pentru că îți lustruiesc pantofii în fiecare zi, ți-i voi lustrui mâine.”

Mark Twain nu a zis nimic și a plecat la lucru. Următoarea zi băiatul și-a continuat rutina zilnică. După ce și-a terminat treaba a descoperit că Mark Twain nu i-a lăsat micul dejun. Întrebându-l de ce nu i-a lăsat de mâncare, acest a răspuns: „Pentru că mănânci în fiecare zi, vei mânca mâine.”

Bucuria renunțării

Cât de des ați făcut curățenie generală în casa voastră? Cât de ușor v-a fost să aruncați lucrurile de care nu mai aveați nevoie dar care aveau o oarecare valoare sentimentală? Scrisori vechi, fotografii aproape șterse, păpuși vechi, caiete de școală rupte; acestea sunt unele lucruri la care vă este cel mai greu să renunțați.

Ce să mai spunem de acele sentimente, și plăcute și neplăcute, pe care le-ați păstrat în inimă ani de-a rândul? Printre acestea se află și gânduri de mânie, lăcomie și iluzie.

Imaginați-vă că nu ați arunca lucrurile care nu mai sunt necesare din cămara voastră; de unde ați mai găsi spațiu pentru lucrurile noi, de care aveți nevoie? La fel, nu putem păstra toate acele lucruri în mintea nostră, pentru că nu ar mai rămâne nici un fel de spațiu în viața noastră.

Dacă le păstrăm în inimă, mai târziu vor deveni o sursă de suferință și regret.Trebuie să învățăm cum să renunțăm, cum să le lăsăm să se ducă. Asta nu înseamnă să aruncăm lucrurile, nici să le lăsăm în pace. Este doar „renunțare”.

Este nevoie de mult curaj pentru a renunța la unele lucruri pe care le avem adânc înrădăcinate în minte. La fel ca la curățenia casei, renunțăm numai la ceea ce este necesar să renunțăm.

Rezultatul final al capacității de a renunța este bucuria pe care o obțineți.

1. Perspectiva renunțării

a. Trebuie să muncim din greu și cât de bine putem pentru a găsi ceea ce căutăm în viață. și, cunoscând faptul că viața este schimbătoare, este important pentru noi să fim conștienți că lucrurile merg înainte (se schimbă), și că trebuie să renunțăm la ele după cum este necesar.

Nu ar trebui să ne permitem faptul de a ne lăsa să ne scufundăm pe parcursul căutării noastre, agățându-ne cu putere de vechile noastre credințe și concepții, opunându-ne la schimbările care apar pe cursul îmbunătățirii noastre.

Arta renunțării este ca arta aranjamentelor florale (ikebana). Deși știe că minunatul buchet de flori se va veșteji, totuși decoratorul consumă atât de mult timp, efort și concentrare pentru a realiza cel mai bun aranjament și design posibil.

Chiar dacă florile ar fi artificiale, aranjamentul tot se va degrada într-o anume zi; nu trebuie să ne simțim răniți sau să avem regrete în acea zi. Trebuie să fim fericiți de abilitatea și efortul depus pentru realizarea acelei minunate capodopere.

b. Dacă nu suntem capabili să lăsăm lucrurile să se ducă, să renunțăm; aceste atașamente ne conduc în continuare la suferință sau la încetarea suferinței?

Sătenii obișnuiau să prindă maimuțe punând niște dulciuri într-o nucă de cocos goală, care avea o gaură făcută astfel încât maimuța putea să bage mâna înăuntru, dar nu o mai putea scoate afară ținând pumnul strâns.

Cineva poate să-și vindece plictiseala prin curiozitate, dar pentru curiozitate nu există leac. Maimuța, plină de sentimente de lăcomie, își băga mâna în gaură și să ținea strâns de dulciurile din interior, pierzându-și astfel libertatea, cea mai mare fericire din viață.

Întregul proces de creștere și maturizare este de fapt un proces al renunțării.

Am părăsit jucăriile pe care le aveam drept mascote atunci când eram mici. Am abandonat micile fericiri din zilele de școală pentru unele mai mari din liceu. La fel ca în parabola cu pielea șarpelui, și noi lăsăm deoparte lucrurile vechi înainte de a ne încărca cu alte noi responsabilități, bunuri, moduri de viață și chiar de gândire.

Dacă vrem să urcăm tot mai sus pe scara succesului, nu putem face acest lucru ținându-ne strâns de scară. Dând drumul câte unui picior sau unei mâini, pe rând, ne vedem urcând tot mai sus. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă am da drumul la ambele mâini și picioare deodată, fără a avea o frânghie legată de noi.

Odată un maestru Zen căra în brațe o tânără doamnă peste un canal noroios. Discipolul care-l însoțea era foarte tulburat de fapta maestrului, gândind: „Cum poate maestrul încălca preceptul având contact cu corpul unei femei?”. El a tot măcinat acest gând tot drumul până la templu.

Cunoscând ceea ce era în mintea discipolului, maestrul l-a întrebat: „Eu am lăsat-o de mult timp pe doamna aceea jos, pe malul celălalt al canalului; tu de ce ai cărat-o până aici?”

Renunțarea înseamnă progres

Priviți în interiorul vostru și întrebați-vă: „Există ceva în care m-aș putea dezvolta, ceva la înălțimea căruia aș putea să fiu sau ceva de care să pot scăpa?”

În parabola plutei, odată ce ați trecut pe celălalt mal, al fericirii, pluta nu vă mai este de nici un folos. Ea nu ar mai trebui cărată pe măsură ce continuăm să urcăm pe muntele unei și mai mari fericiri.

Aici, pluta se referă de fapt la Dhamma, celălalt mal fiind Nibbana. Cineva se poate ține de ea atât timp cât încă îi mai folosește scopului propus.

După o ploaie mare, doi culegători de lemne de foc au mers în junglă să-și facă treaba. După ce au legat lemnul ud, au pornit înapoi spre sat. Pe drumul de întoarcere ei au găsit niște lemne mai bune și mai uscate sub un copac mare.

Unul dintre ei a spus să lase lemnele ude și grele și să ia cu ei lemnele mai ușoare și mai uscate. Dar celălalt om a gândit diferit: de vreme ce el deja a legat atât de bine lemnele cele ude, trebuie să le care pe acelea în sat.

Progresul care apare în timpul procesului de creștere este asemănător cu creșterea unui dinte. Dacă nu scoatem dintele de lapte, unde ar mai avea loc noul dinte să crească?

Abilitatea de a renunța, de a lăsa lucrurile să treacă, vor da naștere la bucurie, și nu la teamă.

2. Scopul renunțării

Arta de a trăi înseamnă a lua exact atât cât trebuie, înainte de a se perima, și a renunța atunci când a venit timpul. Scuturând un măr și lăsând fructele să cadă, culegem numai merele care sunt bune. După un timp, după ce merele au început să se strice (schimbarea), ele nu ar mai trebui consumate (renunțarea).

Scopul renunțării este acela de a înțelege că uneori viața se schimbă, iar schimbările vor da naștere la stări nesatisfăcătoare. Dacă vom continua să ne ținem strâns de aceleași lucruri, ne vom face nefericiți pe noi înșine.

Așa cum surferii se bucură mergând pe valuri de diferite înălțimi, tot așa este și arta de a trăi. Trebuie să fim capabili să facem surf pe situațiile mereu schimbătoare care apar în viață.

3. La ce să renunțăm?

A renunța, a lăsa să treacă, înseamnă a te detașa, a nu te ține strâns de lucrurile care se schimbă.

  1. Plăcerile simțurilor
  2. Aceste simțuri, ele însele sunt în permanentă schimbare, deci tot așa vor fi și obiectele care le provoacă apariția.

  3. Ideile false
  4. Nu trebuie să permitem vederilor greșite să ne determine direcția în viață. Uneori o schimbare de concepții este necesară pentru a elimina anumite principii, tendințe și prejudecăți ale vieții care își au rădăcinile adânc în subconștientul nostru. Omul trebuie să le ofere celorlalți beneficiul de a se îndoi pentru că toți ne naștem cu anumite idei.

  5. Rituri și ritualuri
  6. Tradiții, reguli familiale, obiceiuri ... sunt unii din cei mai influenți factori ce creează teamă, rutină și obsesie în modul nostru de a gândi și de a trăi. Trebuie să fim capabili de a face diferența și de a renunța la practicile greșite care nu aduc nici un profit și nici o fericire pentru noi înșine și pentru ceilalți.

  7. Viziunea unui Suflet permanent
  8. „Există vreun val separat de apă, există vreun sine separat de minte și corp?” Entitatea vie a unui suflet care transmigrează și care, după dezintegrarea corpului nostru fizic, fie renaște într-o altă viață, fie așteaptă ziua judecății, este una din viziunile la care un practicant care provine dintr-o altă religie renunță cel mai greu.

    Acest concept convențional este înlocuit de Legea Kamma, în care apariția unei noi conștiințe este cauzată de încetarea vechii conștiințe. Acest eveniment este numit renaștere sau conștiință de legătură.

4. Realizarea detașării

Cum se realizează detașarea?

  1. Prin contemplare
  2. Acest lucru se realizează printr-o corectă și constantă meditație sau contemplare asupra obiectelor la care dorim să renunțăm. Reflectați asupra consecințelor atașamentului și asupra beneficiilor renunțării la ele. Hotărâți-vă asupra unei variante.

  3. Printr-o atitudine pozitivă
  4. Aceasta se face producând un mare curaj pentru a accepta provocarea de a înfrânge lăcomia din propria persoană. Înțelegerea Corectă și Determinarea vor fi energiile voastre pozitive.

    Buddha a renunțat la regatul și la familia sa (nu le-a abandonat) pentru a-și găsi chemarea vieții. Reflectând asupra celor trei viziuni mizere (boala, bătrânețea și moartea) și asupra celei de-a patra viziuni a renunțării, el a acceptat provocarea de a găsi Adevărul printr-o gândire corectă.

    În cazul în care alegerea pe care o facem de a renunța ne oferă o lecție dureroasă, trebuie să învățăm lucrurile pozitive din acea situație, nu să ne plângem sau să ne agățăm de ea. Arta constă în a trăi fiecare moment 100%, iar când a venit timpul să renunțăm să o facem fără regrete și fără remușcări, fără a ne uita înapoi.

    Nu contează la ce trebuie să renunțați, nu lăsați zâmbetul să vă piară de pe față sau ca sănătatea voastră mintală să se deterioreze.

    Întrebări

    1. Trebuie să renunțăm din cauză că ...
    2. Care sunt cele mai ușoare și cele mai grele lucruri la care renunțați?

    .

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME