Cursuri Buddhism

Modulul 9

Puterea cuvântului (1)

Cât timp ne petrecem vorbind?

O persoană normală vorbește în medie 25.000 de cuvinte pe zi. Pentru a vă crea o imagine, într-un an s-ar putea face 105 cărți, fiecare cu câte 500 de pagini și 200 de cuvinte pe pagină.

Ne petrecem atât de mult timp vorbind (unii vorbesc chiar și în somn) și totuși nu știm ceea ce spunem. Dacă vorbele pe care le rostim nu sunt folosite efectiv pentru a crea fericire pentru sine și pentru ceilalți, nu sunt decât vorbe în vânt.

În procesul comunicării trebuie să fim conștienți că totdeauna există 2 părți implicate:

O persoană nu poate vorbi cu sine însăși, decât dacă reflectă asupra unui lucru sau dacă face o auto-contemplare. Deci persoana care vorbește totdeauna trebuie să ia în considerație sentimentele și situația părții care ascultă, astfel încât aceasta să înțeleagă clar mesajul și să nu fie rănită de el.

Opțiuni

Vorbitorul trebuie să-și înțeleagă drepturile și opțiunile în procesul vorbirii:

De foarte multe ori suntem convinși de faptul că trebuie să ne spunem opinia, să ne exercităm dreptul de a vorbi. Deseori uităm că cealaltă opțiune importantă este aceea de a nu spune absolut nimic.

De fapt, opțiunea de a tăcea ar trebui să fie prima luată în considerare înainte de a deschide gura și de a produce sunetul care ar putea sau nu ar putea fi benefic pentru sine și pentru ceilalți. Trebuie să ținem cont totdeauna ca ceea ce spunem este în acord cu principiile și valorile proprii. Pe lângă dreptul de a vorbi și libertatea cuvântului, trebuie să luăm în considerare și dreptul celorlalți de a nu asculta și libertatea de a fi lăsați în pace.

Caracteristici

În continuare, trebuie să înțelegem caracteristicile sau natura vorbirii:

  1. odată rostit, cuvântul nu mai poate fi retras, luat înapoi; el merge către urechi, care vor deveni poarta inimii;
  2. vorbirea reflectă credibilitatea vorbitorului; oamenii vă vor judeca după maniera în care vorbiți.

Este mai bine să taci și lumea să te creadă prost,
decât să deschizi gura ca să confirmi acest lucru.

~ Confucius ~

Un cuvânt este la bază doar o vibrație prin intermediul căreia cineva își trimite intențiile sau motivele către inima altcuiva folosind simțul auzului.

  1. Vorbele mari sunt la fel de puternice de-a lungul timpului. Un citat frumos ca cel de mai sus poate face pe cineva să zâmbească chiar și în zilele noastre.
  2. Cuvintele bune sunt considerate a fi cel mai vechi medicament din lume, care pot vindeca îngrijorarea, tema și mânia. Deci valorile lor medicale nu ar trebui subestimate.
  3. Dacă cineva știe cum să le folosească, ele pot crea o fericire care nu poate fi obținută altfel.

Era odată un om înțelept. După ce toate eforturile de a vindeca un copil bolnav de o boală foarte rară au eșuat, oamenii s-au gândit să apeleze la el ca la o ultimă posibilitate. Toți sătenii s-au adunat să-l vadă în timp ce el murmura niște binecuvântări. Printre oameni era și un sceptic care vorbea în timpul adunării.

Atunci înțeleptul s-a oprit și l-a admonestat pe sceptic: „Tu, prost nebun, care nu știi nimic despre puterea cuvântului!” Fața scepticului imediat s-a făcut roșie și, înainte ca el să poată spune ceva, înțeleptul rosti iar:

„Vezi, doar cu o simplă insultă am putut să-ți distrug ego-ul și să te fac să te simți atât de furios. Ce te face să crezi că bunele cuvinte nu vor putea să-l vindece pe acest băiat de boala lui?”

Puterea vorbirii

Există două puteri ale vorbirii pe care trebuie să le luăm în considerare în procesul zilnic de comunicare:

Puterea de a crea

Un discurs înțelept poate crea bunătate pentru sine, pentru ceilalți sau pentru ambele părți, în timp ce un discurs prost poate crea rău.

În cazul lui Angulimala care l-a ales pe Buddha drept ultima din cele o mie de victime pe care trebuia să le omoare pentru a le lua degetele și a le duce învățătorului lui, acesta i-a spus: „Oprește-te, călugăr îmbrăcat în galben! Nu fugi!”.

„Nu eu fug, ci tu alergi după mine. Oprește-te puțin și urmează-mă!” i-a spus Buddha, care-și folosise puterile psihice pentru a-l împiedica pe Angulimala să-l ajungă. Cum Angulimala era un student foarte învățat și priceput, el a fost capabil să înțeleagă această simplă rostire a lui Buddha care l-a sfătuit să se oprească din greșeala de a ucide oameni, care în cele din urmă îl va duce pe el într-o continuă alergare în ciclul morții și al renașterii în samsara.

Atunci el a regretat faptele pe care le-a făcut și a devenit unul din discipolii importanți ai lui Buddha.

În cazul lui Kisa Gotami, care nu putea accepta moartea copilului ei, rugându-l pe Buddha să înfăptuiască un miracol și să-l învie pe copil, acesta a fost de acord, dar cu o condiție: „adu-mi semințe de muștar dintr-o casă care nu a avut nici o moarte în familie”.

Kisa Gotami credea în faptul că va putea găsi semințele de muștar cerute și a plecat în sat, dar nu a putut găsi o astfel de casă și în cele din urmă a realizat că moartea este parte din viață.

Puterea de a distruge

În mod similar, un discurs abil poate distruge suferința din sine, din ceilalți sau din ambele părți, în timp ce niște vorbe rele pot distruge fericirea.

Deseori, dacă nu suntem atenți cu cuvintele noastre, ne rănim pe noi înșine și pe ceilalți. Dacă o persoană publică, cum ar fi un ministru, face unele declarații proaste, se poate ajunge și la război din această cauză.

„Care este cea mai ascuțită sabie? - Cuvintele rele”

Tipuri de vorbire

Există în principal două tipuri de vorbire:

Vorbirea greșită / rea:

  1. Minciunea / falsitatea. Această rostire a neadevărului include și:
    • a vorbi mai puțin decât trebuie (înșelare);
    • a ține adevărul deoparte;
    • a vorbi mai mult decât trebuie (exagerare).
  2. Calomnia - a vorbi de rău pe altă persoană, cu intenție:
    • a separa / rupe o relație dintre oameni;
    • a-i împrieteni cu altcineva.
  3. Discuțiile frivole - cuvinte rostite fără nici o atenție sau control
    • bârfa, taifasul;
    • vorbirea în exces (zvonurile).
  4. Vorbele aspre - cuvinte inabile, care rănesc; cuvinte grosolane, nerafinate, sarcastice, abuzive.

Uneori credem că așa-zisele „minciuni albe” sunt inofensive, dar pe termen lung ele de fapt creează nefericire și pentru sine și pentru ceilalți. Minciunile albe par a fi o soluție pe termen scurt, dar sunt creatoare de probleme într-o etapă ulterioară.

Era odată un cuplu, care i-a invitat pe fratele mai mare și pe soția lui la cină. Nu s-a vorbit prea mult în timpul cinei și, în cele din urmă, cumnata s-a decis să spargă gheața: „Wow, ce masă bună ai pregătit”.

Aceasta este o minciună albă. Mâncare de fapt nu era prea bună. Acel cuplu a fost bucuros de lauda adusă și, de fiecare dată când fratele mai mare împreună cu soția lui îi vizita le prepara aceleași feluri de mâncare pentru cină.

Trebuie să observați și faptul că fabulele, poveștile, analogiile care poartă mesajul Adevărului nu trebuie considerate drept vorbire greșită, întrucât intenția lor este de a educa și a îmbunătăți. Unele construcții ca „Îmi pare rău ...” sau „Regret să vă informez despre faptul că ...” pe care le scriem în scrisori și care sunt considerate o normă trebuie să fie reconsiderate dacă nu simțiți într-adevăr păreri de rău sau regret în legătură cu ceea ce scrieți.

Vorbirea corectă

1. Adevărul - Cuvintele sunt considerate drept Adevăr după ce au fost investigate prin intermediul văzului, auzului, înțelegerii și a cunoașterii, iar apoi sunt spuse cu ințelepciune. (A.N. IV. 183 Sutta)

2. Folositoare, utile - Cuvintele sunt folositoare pentru sine și pentru ceilalți, sunt constructive, de încurajare și motivare etc. Dacă cineva este lipsit de credință, după ce i se vorbește încrederea lui crește și va deveni mai elevat. Același adevăr este valabile și pentru caritate, virtute, cunoaștere și înțelepciune.

3. Politicoase și plăcute - Acest lucru nu se referă la subiectul conversației, ci la modul în care în care o purtăm și la cum reacționează ascultătorii la ceea ce spunem. Cuvintele „dulci” nu se înscriu în această categorie.

Patru tipuri de oameni

Buddha vorbește despre patru tipuri de oameni, în ceea ce privește vorbirea:

Care din cele patru tipuri este considerat mai înțelept?

Buddha recomandă al patrulea tip întrucât el are abilitatea să recunoască binele drept bine, răul drept rău și are curajul să vorbească despre acestea și înțelepciunea să știe când și unde să le spună.

Atunci când lăudăm pe cineva, trebuie să fim specifici și sinceri, iar atunci când criticăm trebuie totdeauna să fim atenți să nu folosim o vorbire greșită, ci să avem o mare considerare față de Vorbirea Corectă.

Totdeauna trebuie să ne reamintim că libertatea de a vorbi nu este a vorbi ceea ce dorești să spui. Nu trebuie să vorbim cu o vorbire greșită, ci numai cu o Vorbire Corectă.

Întrebări

  1. Care sunt avantajele opțiunii de a păstra tăcerea față de opțiunea de a vorbi?
  2. Buddhismul nu încurajează afacerile matrimoniale. Cum explicați acest lucru în contextul vorbirii greșite?

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
HOME