Cursuri Buddhism

Modulul 9

Lecția 3: Lecția proprietății (3)

Responsabilitatea și Conștiinciozitatea

Pe măsură ce înțelegem lecția proprietății, un mai mare simț al responsabilității începe să crească în noi. Luați-l pe Buddha drept exemplu; după ce a obținut Iluminarea, el s-a întors pentru a-i învăța pe părinții și pe rudele lui. El dormea numai o oră pe zi, întrucât petrecea cea mai mare parte a timpului împărtășind Dhamma și ajutându-i pe alții. Chiar în ultima fază a vieții, el a călătorit timp de 3 luni pentru a-l întâlni pe Subbhada înainte de a muri.

1. Responsabilitatea

Responsabilitatea ne include nu numai pe noi înșine, ci și pe oamenii din jurul nostru. Există un simț al responsabilității la ambele capete. Dacă ești profesor, trebuie să-ți îndeplinești obligațiile în mod corespunzător. Trebuie să pregătești planurile de lecții, să cercetezi, să oferi și să evaluezi pentru a te asigura că învățăturile au fost transferate studenților în mod corect.

Pe de altă parte, dacă am făcut ceva greșit, trebuie să avem curajul de a ne recunoaște greșeala. Fiecare este răspunzător pentru propria Kamma. Kamma nu poate fi transferată de la unul la altul.

Iluminarea ta este doar a ta, nu și a altora. Fiind proprietarii faptelor noastre, începem să ne dezvoltăm sentimentul de a fi modești, de a fi pregătiți pentru a accepta marile provocări ale vieții.

2. Prudența

Dacă nu muncești pământul, atunci probabil că nu vei obține nicio recoltă. Trebuie să facem ceea ce este de făcut. Trebuie să fim capabili să trăim prin mijloacele noastre proprii. Adevărata fericire provine din faptul de a nu fi îndatorat. Nu trăi doar pentru a te hrăni din hrana veche a trecutului tău (Kamma bună). Nici măcar nu te gândi să cheltui mai mult decât îți poți permite.

Trăiește vigilent, cu ajutorul mijloacelor proprii.

3. Bazează-te pe tine însuți

A te baza pe tine însuți nu înseamnă că nu mai depinzi de alții. Pur și simplu înseamnă inițiativă proprie și efort depus pentru căutarea adevărului. Fii ca o insulă pentru tine însuți și caută-ți refugiul în Dhamma. Fără a avea un sprijin în Dhamma, putem cădea cu ușurință de pe cale și am avea nevoie de mai mult timp pentru a ne redirija noi înșine înapoi pe calea adevărului.

Începem să ne clarificăm și să ne îmbunătățim cunoașterea apropiindu-ne de cei înțelepți, punând întrebări, fiind atenți, amintindu-ne, relatând sau deslușind viața, practica și vederile generale.

Atunci când suntem bolnavi, nu putem aștepta pur și simplu ca doctorul să vină la noi. Facem un efort de a merge să căutăm îndrumarea și sfatul lui.

4. Conștiinciozitatea

Orice am face în viață, atunci când condițiile sunt cele potrivite, acele lucruri se vor întoarce înapoi la noi. Astfel, căpătăm din ce în ce mai mult discernământ și putem alege cele mai bune decizii. Totdeauna trebuie să luăm în considerare obținerea celor mai bune rezultate, asigurându-ne că nu vom da greș, nici că nu-i vom răni pe alții.

După ce am folosit un chibrit, nu-l aruncăm pur și simplu, fără a ne asigura că s-a stins. Nu dorim să cauzăm nici un neajuns celorlalți, nici nu vrem să fim condamnați pentru lipsa de grijă.

Ca laici, totdeauna vom dori să ne putem spune povestea de succes a vieții noastre copiilor sau nepoților noștri; să le spunem cum ne-am bucurat de viață, contribuind în același timp la îmbunătățirea umanității.

„Există aceste patru calități care conduc un laic la fericire și bunăstare în acestă viață. Care patru? Să fie priceput în inițiative, să fie priceput în vigilență, să aibă oameni admirabili drept prieteni, să-și mențină o existență armonioasă.”

~ A.N. VIII.54 - Digahajanu Sutta ~

a. Starea de vigilență - în orice muncă ar fi implicat în viață, el este priceput, neobosit, dăruit cu abilitatea de a cerceta căile și mijloacele pentru a-și face munca în cel mai bun mod cu putință, conform abilităților sale.

b. Grija - după ce a obținut bunăstarea în mod corect, provenind din inițiativa lui, depunând efort, adunată cu puterea propriilor mâini, dobândită cu sudoarea frunții, obținută într-un mod drept și legal, o astfel de persoană, prin vigilență, va avea grijă de averea lui, astfel încât nici focul, nici apa, hoții sau regele, nici moștenitorii rău intenționați să nu o poată irosi sau consuma.

c. A fi prietenos - în orice loc ar trăi, el își petrece timpul cu gospodarii, cu fiii acestora, mai tineri sau mai în vârstă, care sunt avansați în virtute. El le vorbește, se angajează în discuții cu ei. El urmează exemplul celor care sunt desăvârșiți în încredere, în virtute, în generozitate și în discernământ.

d. Echilibrul în viață - cunoscând fluctuațiile averii sale, veniturile și datoriile, el cheltuiește în conformitate cu bugetul și mijloacele lui.

În viață vom întâlni o mulțime de oportunități în jurul nostru. Trebuie să învățăm cum să le simțim prezența astfel încât să le putem prinde și să le menținem, pentru îmbunătățirea situației noastre și a celorlalți.

Ar trebui să maximizăm bunăstarea noastră, pe care am dobândit-o, cheltuind-o cu înțelepciune și împărțind-o în 6 părți: pentru noi înșine, pentru părinți și familie, prieteni, angajați, nevoiași, și pentru progresul spiritual. Averea din trecut nu trebuie risipită. Nici nu trebuie doar păstrată, sau cheltuită fără înțelepciune. Obțineți cel mai bun profit cheltuind-o pe fapte meritorii.

„Meritele câștigate în trecut, dacă sunt refolosite pentru lucruri bune și dacă sunt direcționate corect pentru pavarea căii către nașterile viitoare, atunci ele reprezintă cea mai mare binecuvântare.”

~ Sutta Nipata 11.4: Mangala Sutta ~

Dacă bogăția ta constă în cunoaștere și înțelepciune, atunci împarte-o cu ceilalți.

Dacă averile tale sunt doar ochii și urechile pe care le ai, atunci pune-le la contribuție pentru a dobândi și înțelege Dhamma.

Ven. Rahula, care a înfăptuit actul renunțării la vârsta de 7 ani, a fost faimos pentru conștiinciozitatea lui și pentru nevoia puternică de a învăța. El se trezea de dimineață și culegea frunzele din curte, aspirând la a învăța tot atât de mult în ziua respectivă. Astfel el își maximiza resursele pentru învățare.

5. Autocontrolul / Abținerea

Un moment de neatenție sau indulgență poate face mult rău strădaniilor spirituale. Devadata, care se străduia atât de mult, dar făcea acest lucru datorită lăcomiei, a devenit principalul adversar al lui Buddha.

Pe măsură ce înțelegem lecția proprietății, învățăm cum să ne abținem astfel încât să nu ne punem viața în pericol. În una din viețile sale anterioare, Buddha studia cu un Maestru. După terminarea antrenamentului, Maestrul a cerut tuturor studenților să ducă la împlinire un anumit lucru: „Vă dau la fiecare două săptămâni pentru a fura ceva pentru mine, fără ca nimeni să știe de asta.”

Două săptămâni mai târziu, discipolii s-au întors și fiecare a povestit cum a făcut-o. Când a venit rândul lui, Bodhisatta nu a putut oferi nimic: „De fiecare dată când încercam să fur ceva, totdeauna era cineva acolo care-mi observa faptele.” - „Cine era acea persoană?” - „Eu însumi.” Astfel, toți ceilalți discipoli nu au trecut acest test, neînțelegând mesajul Maestrului.

Pe măsură ce ne implicăm în a-i ajuta pe alții, avem tendința de a ne lăsa în voia sentimentelor rezultate din faptele morale, punându-ne în pielea celorlalți și radiind dragostea și compasiunea noastră către acei care au nevoie. Privim atât de departe, încât uneori dăm greș în a include persoana cea mai apropiată, care merită cel mai mult, pentru a putea continua să facă și mai mult bine. Acea persoană este propria noastră persoană.

Astfel, trebuie să avem un echilibru atunci când înfăptuim faptele bune, asigurându-ne că și ceilalți, dar și noi înșine beneficiem de acest lucru și suntem fericiți.

Răspunsuri la modulul 8

  1. Adevărul poate fi găsit în noi înșine, în tot corpul, din cap până-n picioare, de la un simplu fir de păr, până în vârful unghiilor. De exemplu, atașamentul față de părul nostru poate fi o cauză de nefericire, atunci când vedem că devine alb, sau atunci când începem să-l pierdem. Înțelegând că și noi înșine facem obiectul schimbării și al decăderii, putem merge pe calea care duce la terminarea nefericirii în viață.
  2. Atunci când ni se oferă o oportunitate, trebuie să o prindem și să o folosim pentru îmbunătățirea situației noastre și a celorlalți.

Întrebări

  1. De ce oamenii cad în propriile lor fapte rele?
  2. „Ești sigur că vrei să mergi pe această cale către starea de Buddha? Dacă la capătul lumii ar exista o persoană care are nevoie de ajutor, ai merge acolo pentru a o ajuta?” - „Da, aș face-o chiar dacă ar trebui să mă târăsc până acolo.”. Cu ce prilej a demonstrat Buddha o hotărâre puternică, așa ca cea de mai sus?

.

M 01
M 02
M 03
M 04
M 05
M 06
M 07
M 08
M 09
M 10
M 11
M 12
M 13
M 14
M 15
M 16
M 17
M 18
M 19
M 20
M 21
M 22
M 23
M 24
HOME